Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Pr. Daniel Vraciu in Spiritualitate pe 9 Noiembrie 2006, 00:00 Tipareste

Un slabanog, un om aflat in suferinta, o alta vindecare minunata savarsita de Hristos. Aproape nimic nou. Ne-am obisnuit sau chiar ne-am prea obisnuit ca Hristos sa fie bun si sa-i ajute pe cei aflati in suferinta si necaz. Descrierile Sfintilor Evanghelisti ne dau marturie despre multimile care alergau dupa Mantuitorul din oras in oras, din tinut in tinut pentru a primi de la Acesta mult ravnita vindecare, mult asteptata minune. Intr-un fel, este comparabil cu ceea ce vedem ca se intampla astazi, cand oamenii afla ca s-a intamplat o "minunei aici sau dincolo, cand afla de vreun "vindecatori cu puteri extraordinare. Oamenii se inghesuie sa prinda loc la binefaceri, manati fiecare de interesul sau personal. Asa era si in vremea Mantuitorului Hristos. Multimi de oameni l-au urmat pe Hristos doar pentru ca aveau nevoie de puterile Sale minunate, dumnezeiesti sau pentru ca au vrut doar, pur si simplu, sa-I fie alaturi? Raspunsul il gasim in locul numit pardosit cu pietre, iar evreieste, Gabbata, unde era scaunul de judecata a lui Pilat din Pont, cand, la intrebarea dregatorului roman "Dar ce voi face cu Iisus, Care se cheama Hristos?, toti au raspuns: Sa fie rastignit!i. (Matei 27, 22). La binefaceri inainte, la credinta serioasa inapoi. Vindecarea slabanogului din Capernaum este precedata de o minune mult mai mare. Iisus, vazand credinta celor care l-au adus pe slabanog, a zis acestuia: iIndrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale!i (Matei 9, 2). Hristos ii daruieste acestuia o bucurie mult mai mare decat vindecarea trupului, pregustarea vietii vesnice, usurarea sufletului si a fiintei sale de tot ceea ce i-ar fi adus tristetea vesnica. Desigur, pentru foarte multi conteaza mai mult viata aceasta concreta si, in consecinta, capata mai multa valoare tot ceea ce aduce acestei vieti pamantesti stabilitate, fericire, fie ea si trecatoare, sanatate, satisfactie, placere, comoditate - in sensul de viata lipsita de greutati -, cat mai putina responsabilitate, in tot cazul o viata usoara. Mantuitorul Hristos ne invita insa la vesnicie, si nu orice fel de vesnicie, ci una intru bucurie si lumina, privilegiul de a deveni casnici ai lui Dumnezeu, impreuna locuitori cu El in imparatia Cerurilor, iar noi, oamenii, manifestam, dimpotriva, interes doar pentru ceea ce este limitat, vremelnic. Acum si aici sa-mi traiesc viata, pare a fi "filosofiai cea mai larg raspandita printre oameni. Totusi, ce folos ca pentru un timp scurt, in comparatie cu vesnicia, omul este sanatos, bogat, multumit, daca, in loc sa-si invesniceasca viata, isi invesniceste moartea?! Hristos ne cheama sa cautam, inainte de toate, imparatia lui Dumnezeu. Unde si cum? In Biserica, depozitara a Adevarului, si implinind toate poruncile lui Dumnezeu. Hristos ne asteapta sa ne ierte pacatele, sa ne daruiasca mantuirea, dar nefortand in niciun fel vointa noastra libera. Parintele Daniel Vraciu, Preot al "Asezamantului studentesc Sf. Ap. Andreii, din Bucuresti.

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Adauga comentariu:

Citeste si ...

Proscomidia

Pr. Daniel Vraciu

Aducerea şi punerea înainte sau pregătirea darurilor de p‚ine şi vin formează baza materială a Jertfei euharistice. În unele din codicele vechi Proscomidia nu este pusă sub un titlu aparte, ca în ediţiile de mai t‚rziu, ci se află inclusă în oficiul Liturghiei Sf‚ntului Ioan Gură de Aur, sub titlul general :...

continuare