Timpul Bisericii :: Cuvant inainte

Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Pr. Daniel Vraciu in Cuvant inainte pe 11 Noiembrie 2006, 00:00 Tipareste

Da, exista un timp al Bisericii diferit de cel al lumii. Pentru lume, timpul inseamna trecut, prezent si viitor, pentru Biserica exista un singur timp: cel al petrecerii cu Hristos, cu Dumnezeu, un permanent prezent, un timp al iubirii dintre Dumnezeu si om. In mod paradoxal, cei ancorati in viata Bisericii au privilegiul de a trai atat in prezent, cat si in trecut si viitor, in acelasi timp, deoarece crestinul devine contemporan cu Mantuitorul Hristos, insotindu-L de la Nasterea Sa minunata pana la Rastignirea, Invierea si apoi Inaltarea Sa la ceruri, participa la Pogorarea Duhului Sfant peste Apostoli, o prohodeste pe Nascatoarea de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria la locul de ingropaciune din gradina Ghetsimani, asteapta, impreuna cu Sfintii dintotdeauna ai Bisericii, venirea intru slava a Mantuitorului Hristos. Asadar, omul credincios participa in mod real la intreaga istorie a mantuirii sale, de la Adam si pana la a doua venire a lui Hristos. Sa ne aducem aminte cum incepe un frumos colind romanesc: "Astazi S-a Nascut Hristos...i, ceea ce demonstreaza intelegerea profunda a faptului ca, in Biserica, crestinul nu rememoreaza niste evenimente, nu doar isi aduce aminte de ele, ci le retraieste. Altfel, tot ceea ce se intampla in Biserica nu ar fi decat o punere in scena a unor momente sfinte din istoria omenirii. Spre deosebire de gongul teatrului, care ne cheama la un exercitiu de imaginatie, chemarea Bisericii, exprimata, in modul cel mai discret, prin bataile de toaca si prin sunetul clopotelor, ne invita sa ne impartasim de prezenta nemijlocita a lui Dumnezeu. Timpul si ritmul de viata al Bisericii nu pot fi altfel decat sunt, chiar daca pentru foarte multi Biserica pare a nu se fi adaptat modernitatii, deoarece ea traieste in modernitate, neavand nevoie sa se adapteze la prezent, pentru ca ea traieste mereu "astazii, nici sa se grabeasca spre un viitor necunoscut, pentru ca ea traieste deja intr-un viitor cunoscut, si anume in timpurile de pe urma dinaintea venirii pe norii cerului a Imparatului Hristos. Si daca uneori Biserica pare incremenita in timp, intr-adevar ea este incremenita, dar nu in timp, ci in Dumnezeu. Biserica este "trupul lui Hristosi, "templul lui Dumnezeui este un simbol al Imparatiei ceresti care se pogoara din cer invaluita de slava lui Dumnezeu: Am vazut cetate sfanta, noul Ierusalim, pogorandu-se din cer de la Dumnezeu, gatita ca o mireasa impodobita pentru mirele ei... Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii. El va salaslui cu ei si vor fi poporul Lui, iar El va fi Dumnezeu care este cu ei (Apoc. 21, 2-3). Biserica, asadar, Il exprima pe Dumnezeu Cel neschimbat, pentru ca doar fiind statornic, neschimbat, Dumnezeu poate fi Atotputernic, fara slabiciune si, deci, Biserica nu are nevoie sa se schimbe. Doar noi, oamenii, trebuie sa ne schimbam, pentru a putea trai in timpul sfant al Bisericii.