Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Pr. Daniel Vraciu in Spiritualitate pe 19 Noiembrie 2006, 00:00 Tipareste

Se spune ca omul intelept cauta solutii, iar omul neintelept cauta vinovati. Omul neimpacat cu sine, nemultumit de ceea ce a realizat sau de ceea ce nu a realizat, ajuns in vreo fundatura existentiala, isi risipeste energia sufleteasca aruncandu-se cu manie asupra celor pe care-i socoteste vinovati de starea nefericita in care se afla. Lipsa de responsabilitate, fuga de asumare a propriei vieti in ultima instanta, cu deciziile si actiunile ei, nu totdeauna cele mai nimerite, il fac pe om sa piarda usor, usor relatia cu oamenii, cu semenii lui si chiar cu Dumnezeu. Astfel, omul se afunda in intunericul necunostintei, in pustiul chinuitor al inimilor lipsite de iubire, in robia pacatului care duce la moarte. Acest reflex al dezvinovatirii ii apartine omului inca de cand era in gradina raiului: Adam, pentru a se justifica in fata lui Dumnezeu, fiindca nu a dat ascultare poruncii Acestuia, de a nu manca din pomul cunostintei binelui si raului, da vina pe Eva, iar Eva a dat vina pe sarpe. Niciunul dintre protoparintii nostri nu si-a asumat fapta savarsita, ba chiar mai mult decat atat, Adam il acuza direct pe Dumnezeu, spunand ca: "Femeia care mi-ai dat-o sa fie cu mine, aceea mi-a dat din pom si am mancati (Facere 3, 12), cu alte cuvinte, daca Dumnezeu nu i-ar fi dat-o pe femeie, pe acea femeie, care sa fie cu el, nu ar fi pacatuit. O astfel de abordare a lucrurilor nu ne este straina nici noua azi, celor care cautam cu disperare sa nu fim vinovati de ceea ce se petrece in viata noastra, pozand in victime ale conjuncturilor de orice fel, ale oamenilor rau-intentionati din jurul nostru, ale conspiratiilor, ale lui Dumnezeu, care ne-a dat o astfel de viata de trait. De cate ori nu punem pe seama destinului trasat de Dumnezeu toate esecurile vietii noastre, mai putin cand e vorba de reusitele noastre, pentru ca atunci cununile de lauri credem ca ni se cuvin? De cate ori nu am crezut ca miscarea astrilor pe bolta cereasca ne determina viata? De cate ori nu ne-a trecut prin minte ca, daca parintii nostri nu ne-ar fi nascut, nu am fi avut parte de o viata nefericita, nenorocita? Asadar, conspiratia impotriva noastra capata dimensiune cosmica. Cu adevarat nefericit este cel ce impartaseste o astfel de "filozofiei. Dumnezeu l-a creat pe om cu libertate si vointa, viata lui nedepinzand de nimic altceva decat de aceste doua coordonate, iar de rezultatele folosirii acestora fiind direct responsabil. Iar Dumnezeu este intr-adevar "vinovati ca a creat o lume atat de minunata, nu pentru Sine, ci pentru bucuria noastra, e "vinovati ca ne poarta cu atata dragoste de grija, e "vinovati ca ni L-a trimis pe Iisus Hristos, Fiul Sau, pentru a ne mantui, e "vinovati ca doreste asa de mult sa petreaca cu noi vesnic in Regatul Sau ceresc. Daca nu am mai vedea paiul din ochiul aproapelui, am vedea barna din ochii nostri si am avea putere sa ne ducem fiecare crucea noastra, nu ca pe o povara, ci ca pe semnul biruintei asupra mortii a lui Hristos. Parintele Daniel Vraciu

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Adauga comentariu:

Citeste si ...

Proscomidia

Pr. Daniel Vraciu

Aducerea şi punerea înainte sau pregătirea darurilor de p‚ine şi vin formează baza materială a Jertfei euharistice. În unele din codicele vechi Proscomidia nu este pusă sub un titlu aparte, ca în ediţiile de mai t‚rziu, ci se află inclusă în oficiul Liturghiei Sf‚ntului Ioan Gură de Aur, sub titlul general :...

continuare