Nadina Câmpean: “Merită să mă trezesc la ora 3. E una din cele mai mari satisfacţii”

În decursul timpului, reporterii de televiziune asistă la evenimente importante - unele sunt atroce de privit, despre altele intuieşte că vor schimba istoria. Pe unii dintre ei acest lucru îi face să evolueze spre toleranţă şi înţelegere, pe alţii îi face din ce în ce mai dispuşi să caute dincolo de explicaţiile oficiale.
“Nu sunt mai înţelegătoare sau mai tolerantă, ba din contră! M-am maturizat în televiziune”, explică Nadina Câmpean, “pentru că sunt reporter din primul an de facultate. Profesia te obligă să fii curios, să cauţi dincolo de declaraţiile de presă şi să încerci să afli ce se află în spatele bunelor intenţii ale politicienilor care aruncă în stânga şi-n dreapta cu banii publici, invocând interesul românilor. De exemplu, nu pot să uit uimirea pe care am avut-o la alegerile prezidenţiale din 2009 când, înainte de deschiderea secţiilor de votare din Gara de Nord, la ora 6 dimineaţa, erau cozi imense. După o serie de întrebări, am reuşit să-i fac pe acei oameni să mărturisească în direct faptul că au fost aduşi cu autocarele şi răsplătiţi cu o plasă de mâncare. Puteam vorbi în transmisiuni despre interesul românilor pentru vot, dar ştiam că nu e aşa.”

“După şase ani mă bucur de rutină!”

E recunoscătoare că a avut şansa unor întâlniri profesionale deosebite. „Cred că cea mai frumoasă perioadă a fost toamna lui 2009, când am muncit trei luni pentru campania «A fost odată în România…», o serie de reportaje menite să evidenţieze evoluţia sau, din contră, involuţia societăţii româneşti în cei 20 de ani de libertate. Am avut atunci onoarea să intru în casele marilor artişti români, să stau de vorbă cu miniştrii din perioada comunistă, cu medicul şi sosia lui Ceauşescu şi alţi oameni care şi-au pus amprenta pe destinul nostru. Sunt foarte mândră de acele reportaje din care cei care sunt acum pe băncile şcolilor cred că ar avea foarte multe de învăţat.”
Totuşi, oricât de mult i-ar fi plăcut viaţa de reporter, Nadina este foarte fericită că acum prezintă ştirile de dimineaţă la Antena 3 şi nu mai aleargă pe drumuril la orice oră din zi şi din noapte. „După şase ani de muncă de teren, acum în sfârşit mă bucur de rutină! E minunat să ştiu din timp care sunt zilele mele libere, să îndrăznesc să-mi fac planuri şi să mă bucur de weekenduri libere. Înainte părea doar un vis frumos. Acum las lucrurile să vină de la sine. Am o mare dorinţă: să meargă bine ştirile de dimineaţă, să deschidă televizorul oamenii pe Antena 3 atunci când se trezesc dimineaţa. Mi se întâmplă să întâlnesc oameni care mă fac să înţeleg că merită să mă trezesc la ora 3. E una din cele mai mari satisfacţii.”

Despre hobby-uri noi şi răsfăţ ca la mama acasă

“Fotografia mi-a plăcut întotdeauna, iar acum, având după-amiezile libere, mi-am propus să învăţ mai multe. Am găsit un curs foarte atractiv şi a fost mult mai interesant decât mă aşteptam. Pe lângă tehnici de fotografiere am învăţat foarte multe şi despre marii fotografi. M-au fascinat Richard Avedon şi Helmut Newton, doi fotografi geniali care au pus bazele fotografiei fashion. Mă relaxează fotografia, dar rămâne doar un hobby, nu am de gând să mă reprofilez.
În rest, mă bucur de soare în fiecare zi în parc sau la piscină. Îmi place la nebunie să ies cu bicicleta, dar de fiecare dată constat cât de greu e să fii biciclist în Bucureşti, unde avem foarte puţine piste, iar unii şoferi se întrec parcă să-ţi facă şicane. De asemenea, îmi place foarte mult să merg la film şi la concerte.
Ca în fiecare an, prioritatea este vacanţa de acasă, de la Târgu-Mureş. Aştept cu nerăbdare să mă răsfeţe mama ca pe vremuri, la rândul meu să îmi răsfăţ verişorii care abia aşteaptă să ajung acasă, cei trei muschetari ai mei, şi să mergem la bunici. E vacanţa cea mai aşteptată în fiecare an. După asta urmează şi câteva zile de relaxare la mare. Însă cel mai mult aştept luna septembrie, când voi pleca pentru câteva zile în Italia, într-un loc de vis.”

„Ştiu că viitorul îmi rezervă lucruri frumoase”
“Am avut foarte mult noroc, dar am şi muncit foarte mult fără să încerc să fac rău cuiva pentru a-mi fi mie bine. Sunt foarte mulţumită de ceea ce sunt, de ce am reuşit să realizez până la 27 de ani şi ştiu că viitorul îmi rezervă în continuare lucruri frumoase. Până atunci, aştept cu interes ziua mea. Am planificat o petrecere la piscină cu 20 de prieteni şi sper ca toată lumea să se simtă bine şi distracţia să se termine în apă.”