Mădălina Puşcalău: „Viaţa înseamnă ceea ce se întâmplă azi” :: Interviu :: Cover Story

Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Alina Dragomir in Cover Story pe 30 Aprilie 2010, 05:59 2 Comentarii Tipareste

În micul şi cochetul Oneşti, copilăria Mădălinei a însemnat şi descoperirea domeniului presei. Primul loc de muncă a fost la un post de radio local, unde făcea emisiuni pentru adolescenţi. Avea doar 14 ani. „Era ca o continuare a jocurilor copilăriei, când mă jucam de-a emisiunea şi prezentam programe păpuşilor, cu un creion în mână, pe post de microfon.”
Restul a venit natural, dar bine planificat: a început colaborarea cu un post local de televiziune şi cu un cotidian local, unde semna pamflete. La 15 ani avea trei locuri de muncă: radio, tv, ziar. Dar scria şi poezii, proză şi dramaturgie. La 16 ani a intrat în cenaclul junior al Uniunii Scriitorilor, după mai multe premii naţionale pentru literatură. „M-aţi putea încadra în profilul standard al tocilarului. Dar n-am fost tocilară. Învăţam mult doar la ce îmi plăcea şi lucram în atâtea locuri tot de plăcere. De altfel, sunt un veritabil Berbec şi fără să-mi placă ceva nu fac în ruptul capului.”

Când iubeşti ceea ce faci

Citeste si ...

A urmat Facultatea de Filosofie în Bucureşti şi, în pararel, a continuat activitatea în presă. A lucrat la radioul public, ca prezentator de ştiri, iar după câteva luni la o televiziune, ca reporter. A ales departamentul social, apoi politicul… marea sa pasiune, pentru care a optat şi ca specializare în facultate: filosofie politică. O perioadă a lucrat la televiziunea publică, tot în departamentul politic, după care a decis să facă o pauză de ştiri, lucrând pentru documentare de călătorii şi istorice, domenii care o pasionează. „La Antena 3 am avut cel mai mult de învăţat. Este jobul complet, pentru că îţi permite să foloseşti tot ce ai acumulat, de la editare până la relatare şi construirea ştirii în direct. Odată cu grila de primăvară, prezint ştirile de dimineaţă, de la 6.00 la 11.00, alături de Ovidiu Maior. E un tronson solicitant, dar plin de satisfacţii. În trei ani am experimentat toate turele posibile şi pot spune că cea de dimineaţă e cea mai solicitantă. Nu doar pentru că trebuie să mă trezesc la 3 în fiecare dimineaţă, dar pare că toate se întâmplă dimineaţa… Din fericire, sunt matinală, mă pot mobiliza la orice oră şi îmi încep programul cu noaptea în cap, dar cu zâmbetul pe buze. Aşa se întâmplă când iubeşti ceea ce faci.”

„Secretul e să nu te laşi înghiţit de nebunia zilnică”

Oricât de implicată ar fi în viaţa profesională, întrebată ce e mai important, răspunfe, fără ezitare, familia. „Am norocul să am o familie minunată. Părinţi iubitori şi foarte apropiaţi, cu care am o comunicare ca între prieteni. Cu fratele meu mai mare, Cătălin, petrec foarte mult timp pentru că este şi el în Bucureşti. Împlinirea adevărată vine tot din viaţa personală, iar bucuriile cele mai mari sunt cele de cuplu. Jumătatea mea se numeşte Alex. Avem o relaţie excelentă, pentru că îmi oferă echilibrul şi dragostea de care am nevoie. Avem aceleaşi pasiuni, printre cele mai importante fiind călătoriile şi fotografia. Plecăm din Bucureşti de câte ori avem timp. Ne place să ne plimbăm aiurea şi să facem multe, multe fotografii.”
Un hobby căruia Mădălina îi acordă timp preţios este arta culinară. „Îmi place la nebunie să gătesc!”, exclamă ea. „Inventez reţete şi pun în practică ce văd în programele de specialitate. Mă gândesc să mă ocup mai serios de blogul meu şi să postez fotografii cu ceea ce gătesc. La capitolul timp liber aş trece pe listă înotul, iar mai nou, de când am primit în dar o bicicletă, se adaugă şi plimbările pe două roţi prin parc. Ca să nu mai vorbim de plimbările pe patru roţi. Sunt o şoferiţă pasionată! După ce mi-am luat permisul, plecam des în călătorii neplanificate, uneori direct de la serviciu. Am ajuns de multe ori, fără să îmi planific, pe plajă la Vama Veche, să văd răsăritul, sau la Cota 1400, să admir muntele proaspăt înzăpezit…” Chiar dacă uneori îi displace lumea în care trăim, Mădălina se încăpăţânează să creadă că România va deveni un loc în care se va putea trăi frumos la un moment dat. „Rămân pe frontul de luptă şi aştept să se îndrepte câte ceva. După dimineţile la serviciu, în care vorbesc despre criză, şomaj, oameni în stradă, salarii tăiate, accidente, măsuri idioate, luate de cei care ne conduc, mă calmez cu un ceai bun, muzică relaxantă, o carte, iar uneori chiar împletesc. Secretul e să nu te laşi înghiţit de nebunia zilnică, să înţelegi că viaţa nu se opreşte la uşa locului de muncă şi să trăieşti cu adevărat. Iar asta poate să însemne lucruri atât de simple: cina în familie, o plimbare în parc, un film... Până la urmă, viaţa e ceea ce se întâmplă azi.”

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Comentarii (2)

Scris de ragulin pe 28.06.2010 la 04:33

Strainii au crezut că România își dorește democrație, liniște și prosperitate. Au încercat să îi promită liniște și stabilitate. S-au dovedit oameni de cuvânt. Ce prostie din partea lor! Ce lipsă de viziune! Ia să fi ieșit și ei în piață și să bată trecătorii care nu le zâmbeau suficient de larg sau să pună borduri pe câmp în loc să facă autostrăzi sau să fure pe față, să urle zilnic că democrația e rea și că televiziunile trebuie închise.

Scris de Carmen pe 30.04.2010 la 14:21

Madalina draga, daca tii cont de faptul ca VIATA E UN PUNCT DE INTANIRE, INTRE NIMIC SI NEMURIRE, inseamna ca ai gresit cand ai afirmat ca "viata inseamna ceea ce se intampla azi". TE VEI CONVINGE CA AM DREPTATE. Personal te stimez si te respect mult.