De la Revoluţie încoace am intrat parcă într-o mare agitată. Este suficient ca cineva să rostească: scumpire, sărăcie, taxe, depresie, criză, boală, pentru ca energia acestor cuvinte să ne cuprindă într-un vârtej din care ne este din ce în ce mai greu să ieşim. Căci această criză, inventată sau nu, a devenit un coşmar care ne fură liniştea, viaţa, speranţele. Antidotul ne stă la îndemână, căci dacă avem experienţa dureroasă a cuvintelor negative, dacă ştim acum că ceea ce gândim se materializează, am putea încerca să folosim cuvinte pozitive pentru a crea o lume mai bună. Ce-ar fi să strigăm prosperitatea, dragostea sau înţelepciunea? Ce-ar fi dacă toată mass-media ar vorbi numai despre fericire, ca şi cum am avea-o? Ca şi gravitaţia, legea atracţiei nu dă greş. Atragi ceea ce gândeşti. Şi gândul creează! Am vrut criză, iată că Universul a răspuns: dorinţa ta e ordin pentru mine! Şi este normal. Căci dacă Universul a luat fiinţă din gândire, fiind creaţia mentală a unei minţi infinite, el rezonează la tot ce este gând. Însă senzaţia generală este una ciudată: am vrea şi parcă n-am vrea să scăpăm de criză. Am strâns câteva păreri pe tema crizei...

Valorile spirituale sunt superioare celor materiale

Preafericitul Patriarh Daniel spune că “atunci când totul devine nesigur şi imprevizibil, schimbător şi înşelător, este necesar să sporim rugăciunea, să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Deşi criza financiară este în mare parte o judecată aspră pentru prea multa lăcomie de lucruri materiale adunate pe nedrept şi prea multa risipă de bani, ea poate fi totuşi înţeleasă şi folosită ca un nou început în viaţa persoanelor şi a popoarelor. Astfel, criza ne determină să nu ne punem nădejdea în valorile materiale, bani şi averi, mai mult decât în valorile spirituale ale credinţei, dreptăţii, corectitudinii şi solidarităţii cu cei în nevoi”.

Părintele Teofil Anăstăsoaie, stareţul Mănăstirii Darvari: “Da, criza are cauze spirituale. De altfel, orice criză are legătură cu un dezechilibru sufletesc. Cauza principală a crizei economice este patima lăcomiei. Încă de la începutul zidirii lumii, toate au fost opera şi <proprietatea> lui Dumnezeu. Omul doar a primit în administrare bunurile pământului, pe care însă trebuie să le gestioneze cu înţelepciune şi echilibru... Şi să mulţumească permanent stăpânului adevărat al lumii. Lăcomia însă întunecă mintea omului şi-l face să se comporte ca un stăpân al pământului, substituindu-se lui Dumnezeu. De altfel, sondajele arată că, cu cât sunt ţările mai bogate, cu atât locuitorii lor devin mai puţin credincioşi.
În Biblie găsim şi oameni bogaţi (Avraam, Iov, David, Solomon) care nu au uitat că sunt opera lui Dumnezeu şi şi-au păstrat credinţa. Alţii însă au alunecat şi au ajuns precum cei de astăzi: disperaţi că pierd totul. Atenţie deci la lăcomie... şi mereu privirea în sus!”

Nu există efect fără o cauză!

Dr. Alexandru Andriţoiu, Craiova: “Criza financiară este doar un palier al <noii ordini mondiale>, o pârghie de rearanjare a lumii capitaliste moderne pe alte planuri, din care urmează să se construiască omenirea secolului XXI. Nu cred că are ceva în comun cu spiritualitatea. Sunt convins că spiritualitatea unui popor nu poate fi îngenuncheată prin crize financiare provocate şi controlate. Ba dimpotrivă, va fi elementul fundamental în care un popor afectat de sărăcie se va regăsi în elementele sale esenţiale. Iar pentru un popor creştin, credinţa poate fi salvarea sa, indiferent de forma de criză cu care se confruntă!”

Florentina Rădulescu, terapeut: “Una dintre legile universale spune că nu există efect fără o cauză. O formă fizică, oricare ar fi ea, trebuie să fi existat mai întâi ca un gând. Când gândurile noastre vor fi numai lumină şi iubire necondiţionată, atunci putem spune ca am descoperit divinul din noi şi numai atunci putem spera la o viaţă mai bună. Trebuie sa învăţăm să ne ascultăm inima, sufletul, vocea interioară ce ne ghidează în tot ceea ce facem. Aceasta este <scânteia divină a Creatorului> care există în fiecare dintre noi. Din păcate însă, de cele mai multe ori, ego-ul este cel ce ne dictează în viaţă. Orgoliile şi ambiţiile, dorinţa de îmbogăţire, de putere şi chiar de plăcere sunt doar câteva dintre creaţiile minţii umane. Tot ce face omul fără Dumnezeu duce la dezastru. Chiar Iisus a spus că, dacă vom avea credinţă, şi noi putem face minuni!”

Prof. univ. Cristian Banacu: “Evident, criza financiară are cauze spirituale. Spirit înseamnă credinţa în Dumnezeu, Adevăr şi Dreptate. Când omul nu mai crede în altceva în afară de bani şi de profit, decade. Atunci face greşeli care se întorc împotriva lui şi a celorlalţi”.

“Dacă vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău...”

Biblia spune că toate relele vor dispărea “dacă vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tău, păzind şi împlinind toate poruncile Lui, hotărârile şi legile Lui, şi de te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău” (Deuteronomul, cap. 30).
Pe un blog pe subiectul crizei, Rodica Botan propune o soluţie: “Am putea găsi un răspuns în istoria poporului evreu. Când poporul lui Israel se răzvrătea împotriva lui Dumnezeu, îl cotropeau duşmanii şi îi mergea rău. În suferinţa cea mai grea, evreii îşi aminteau de Dumnezeu şi El se milostivea de ei. La fel şi noi, înainte de criza economică am fost, cu siguranţă, într-o criză spirituală. Dacă acesta este tiparul obişnuit, atunci criza economică se va sfârşi atunci când criza spirituală va înceta. Prin urmare, sfârşitul crizei depinde de noi”.
Se pare că stelele confirmă faptul că în orice rău este şi un bine şi invers. Prin urmare, unii astrologi spun că, dincolo de aspectul negativ al crizei financiare, există şi o parte bună. Criza poate fi un factor de progres, în sensul că-l va determina pe om să realizeze noi descoperiri ştiinţifice. Ca urmare, omul va conştientiza inutilitatea acumulărilor materiale şi faptul că acestea acestea duc la blocaje şi stagnare spirituală.

Sentimentele nu sunt în criză!

Aurelian Curin, maestru Reiki, ne îndeamnă la cugetare: “Oare aceste vremuri de criză ne definesc pe noi?! Adică valoarea noastră ca indivizi stă în această criză? Păi, dacă nu suntem definiţi prin cuvântul criză, nu ar tebui să ne afecteze. Dar dacă da, aceasta este oportunitatea prin care va trebui să scoatem ceea ce avem de valoare în noi. Pentru că tot ceea ce am învăţat, tot ceea ce suntem ca fiinţe umane, toate sentimentele şi emoţiile de care suntem în stare, acestea nu sunt niciodată în criză. Adevăratele valori nu se micşorează, ci sporesc. Pe mine nu mă defineşte cuvântul criză, dimpotrivă, îmi dă posibilitatea să mă manifest cum doresc. Adică, în această criză, am şansa să demonstrez că pot să fiu om”.
Frumoase cuvinte! Căci, dacă avem la îndemână liberul arbitru, cine ne împiedică să afirmăm că de fapt nu există o criză financiară? În fond, criza aceasta nu-l afectează pe omul de rând. Poate pe omul care depinde de angajator, căci dacă acesta nu face un compromis de dragul binelui, acceptând să-şi micşoreze venitul pentru o perioadă, îl sacrifică pe muncitor, concediindu-l. Însă, mai devreme sau mai târziu, angajatorul va fi victima propriei sale hotărâri. Dar dacă toţi oamenii, indiferent că sunt angajatori sau angajaţi, ar schimba puţin gândirea, conştienţi fiind că tot ceea ce există în Univers a fost creat mai întâi mental, de ce să nu vizualizăm o prosperitate? Abundenţa nu o poţi crea doar pentru tine, ci pentru toată lumea. Dacă există doar pentru tine, undeva se va crea un blocaj şi ajungem tot la vorbele preoţilor care spun că la baza crizei stă patima lăcomiei. Dacă sărăcia şi prosperitatea sunt două capete ale aceleiaşi axe, ce ne împiedică să îndreptăm mental cursorul axei către ceea ce ne face fericiţi?