Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Pr. Daniel Vraciu in Spiritualitate pe 5 Februarie 2007, 00:00 Tipareste

Sfanta Traditie este, impreuna cu Sfanta Scriptura, alaturi de care formeaza un tot unitar, coerent si complementar, un mijloc prin care Revelatia Dumnezeiasca se face cunoscuta lumii intregi. Sfanta Scriptura este Traditia orala care s-a pastrat in scris, iar Sfanta Traditie este invatatura de credinta, recunoscuta de Biserica, in conformitate cu ceea ce s-a pastrat in scris, dar care s-a transmis pe cale orala. Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie reprezinta impreuna autoritatea cuvantului lui Dumnezeu, impartasit lumii de Duhul Sfant. Astfel, dogmele Bisericii Ortodoxe au temei atat in Sfanta Scriptura, cat si in Sfanta Traditie, fara ca vreuna din cele doua cai de predanie a invataturilor dumnezeiesti sa aiba exclusivitate sau suficienta, insa ele reprezinta criterii de referinta pentru judecarea raportarii noastre la Adevar, la Hristos, la Dumnezeul cel adevarat. Traditiile populare sunt elemente ale istoriei unui neam, ale unui popor, sunt insemnari in grinda istoriei care arata cresterea, evolutia in timp a neamului. Totodata, traditiile populare dau marturie, intr-o oarecare masura, si de specificul sau identitatea neamului respectiv. Tezaurul de traditii al neamului romanesc este o impletire intre elemente precrestine si elemente crestine, unele din cele precrestine fiind convertite la a avea o identitate crestina, iar altele din cele precrestine supravietuiesc, intr-o forma sau alta, si astazi, pastrandu-si chiar vigoarea de altadata. Asa se face ca mai pasionant este sa fie reinviata credinta vechilor daci in zeul Zalmoxe si a "religiei a misterelori acestora, decat adancirea invataturii crestine despre Hristos, despre imparatia cerurilor, despre mantuire, despre vesnicie - din perspectiva crestina -, sau perpetuarea aproape cu "sfinteniei a unor traditii si obiceiuri mai mult pagane decat crestine, de catre asa-zisii "cunoscatorii ai ritualurilor de la nastere, de la cununie sau de la inmormantare. Sa nu mai spun de asocierea care se face in mod nedrept in popor a unor Sfinti ai Bisericii Ortodoxe cu lupii, cu usturoiul, cu strigoii, cu norocul si cu alte nenumarate si nastrusnice superstitii, dezvoltandu-se in felul acesta un ritualism fara fond, formalist, paralel cu randuielile si invataturile Bisericii. Dar ce este cel mai curios si neasteptat este ca toate aceste traditii-superstitii au capatat o autoritate asa de mare, ca multi oameni, de frica "sa nu pateasca ceva raui, le implinesc orbeste, incat isi anuleaza propria ratiune si judecata. Pentru a nu se pricopsi omul cu o "credinta dupa urechei, sa cerceteze preotii Bisericii, pe preotul duhovnic in mod special, si sa intrebe ce cale sa urmeze pentru a nu rataci. Desigur, traditiile populare nu trebuie eliminate, ci facuta doar distinctia dintre ce este important de stiut si de tinut dintre traditii si ce nu, datori fiind, ca si crestini, sa-i urmam lui Hristos, Soarele dreptatii, sa mergem in Lumina, si nu in intunericul necunostintei.

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Adauga comentariu:

Citeste si ...

Proscomidia

Pr. Daniel Vraciu

Aducerea şi punerea înainte sau pregătirea darurilor de p‚ine şi vin formează baza materială a Jertfei euharistice. În unele din codicele vechi Proscomidia nu este pusă sub un titlu aparte, ca în ediţiile de mai t‚rziu, ci se află inclusă în oficiul Liturghiei Sf‚ntului Ioan Gură de Aur, sub titlul general :...

continuare