Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Pr. Daniel Vraciu in Spiritualitate pe 28 Aprilie 2007, 00:00 Tipareste

Necredinta, este lesne de inteles, atrage dupa sine nefericirea. De ce? Pentru ca omul nu mai este in comuniune cu izvorul fericirii, Hristos Mantuitorul, fericirea avand sens doar atunci cand omul se deschide lui Dumnezeu cu inima plina de iubire si incredintat fiind ca El este ratiunea sa de a fi. Fericirea inseamna a implini, a implini cuvantul celui drag, a implini dorinta celui drag, a implini testamentul celui drag. Fericirea inseamna a te darui celuilalt. Multi dintre noi insa intelegem fericirea doar ca pe o satisfacere a eu-lui nostru, ceea ce duce inevitabil la nefericire, deoarece, oricat am alerga dupa o astfel de fericire, ea va parea cu atat mai departe si mai efemera. Hristos ne propune o altfel de fericire: o fericire palpabila, asa cum am spus, indreptata spre celalalt, si nu in chip egoist spre noi insine. De ce palpabila? Deoarece dorinta de cunoastere a lui Dumnezeu il poate duce pe om atat de aproape de Dumnezeu, incat L-ar putea atinge in modul cel mai real si concret cu putinta. Toma este un astfel de exemplu. Necredinta lui in realitatea Invierii Mantuitorului Hristos l-a facut sa ceara si prin asta sa caute dovezi concrete ale Invierii. Si ce dovezi mai reale si mai concrete ca Cel ce a inviat era Insusi Invatatorul Iisus ar fi putut sa ceara, decat sa vada semnul cuielor din mainile lui Hristos si semnul sulitei care a strapuns coasta Mantuitorului? Cu toate acestea, trebuie sa distingem o nuanta a necredintei lui: necredinta sa nu anula Invierea lui Hristos, cum de multe ori facem noi atunci cand punem la indoiala existenta lui Dumnezeu, autenticitatea adevarurilor istorice ale Nasterii, Mortii pe Cruce si a Invierii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Sau cum suntem gata sa desfiintam invataturile, legile si poruncile dumnezeiesti atunci cand acestea nu ne convin si ne incomodeaza. Este o diferenta considerabila intre necredinta lui Toma si necredinta noastra, de altfel necredinta lui Toma i-a adus o fericire, aceea de a-L vedea si atinge pe Hristos si privilegiul ca Hristos sa vina special pentru el, pentru a-l incredinta de adevarul Invierii Sale. "Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!i, ii spune Iisus lui Toma, deci, daca cei ce nu vor vedea ceea ce Toma a vazut si pipait vor fi fericiti, cu atat mai mult el, care s-a impartasit prin atingere de dumnezeire. Ne putem intreba, pe buna dreptate, noi de ce nu ne bucuram, ca si Toma, de un asa privilegiu si de o asa fericire, pentru ca si noi suntem niste necredinciosi, daca acceptam asta cu sinceritate, raportandu-ne la masura credintei curate si desavarsite. Raspunsul este foarte simplu: pentru ca nu am avut niciodata necredinta lui Toma. Pana si necredinta noastra este una mediocra, ce sa mai spunem de credinta...Doar atunci cand vom dori cu inima arzatoare sa ajungem sa traim experienta personala a intalnirii noastre cu Hristos, avand drept calauza Biserica al carui Mire El S-a facut, doar atunci vom striga din toata fiinta noastra ca si Toma: "Domnul meu si Dumnezeul meu!i.

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Adauga comentariu:

Citeste si ...

Proscomidia

Pr. Daniel Vraciu

Aducerea şi punerea înainte sau pregătirea darurilor de p‚ine şi vin formează baza materială a Jertfei euharistice. În unele din codicele vechi Proscomidia nu este pusă sub un titlu aparte, ca în ediţiile de mai t‚rziu, ci se află inclusă în oficiul Liturghiei Sf‚ntului Ioan Gură de Aur, sub titlul general :...

continuare