Prin osteopatie, Viorel Butnaru vindeca si boli organice

De aproape trei decenii ii uimeste pe cei care-i trec pragul cu ciudatele sale masaje, executate cu talpa piciorului. Este ultimul ucenic al fostului staret al Manastirii Dervent, parintele Elefterie O camera micuta, cu aer proaspat ca o respiratie de inger. Un pat, o biblioteca in care se afla la loc de cinste o carte de rugaciuni, iar pe jos - o saltea invelita in cearsafuri imaculate. Din icoanele asezate frumos pe pereti te fixeaza privirile sfintilor. Intre ele, o fotografie din care iti zambeste parintele Elefterie. Aici e locul in care, zi de zi, Viorel Butnaru, reuseste, prin ciudatele, dar binefacatoarele sale masaje cu talpa piciorului, sa le usureze povara bolii celor care-i trec pragul. Astept sa-mi vina randul la "indreptatul oaselori. "Poftiti domnisoara, ma intampina cald Viorel Butnaru. In cateva minute veti fi ca un nou-nascuti. Ma descalt si ma intind pe saltea. Si dintr-o data ma cuprinde un sentiment de liniste... "Eu sunt doar un intermediari Osteopatul imi roteste usor laba piciorului drept. Apoi pe a celui stang. Urmeaza genunchii... Isi pune mainile pe spatele meu si-mi cere sa ma relaxez. Simt un miros dulce, de mir. Vreau sa-l intreb ce se intampla, insa nu indraznesc. "Aici pluteste duhul lui Dumnezeui, rostesc cu voce tare. Zambeste. "Vindecarea vine de la Dumnezeu si numai de la Dumnezeu. Eu sunt doar un intermediar neinsemnati, imi raspunde. Trosc, trosc, se aud oasele. Simte nelinistea mea iscata de zgomote. "Doar le pun la loc, nu va faceti griji. Nu se intampla nimic rau. Acum va rog sa stati cu capul pe partea dreaptai. Percep rugamintea ca pe un ordin. Ma conformez fara comentarii. Ma prinde de ambele maini. Trosc, trosc, trosc... Se indreapta alte oase. Ma ridic usor si ma asez pe canapeaua invelita in huse albe. "Acum lasati capul in mainile melei, se aude vocea calda alui Viorel. "Mi-e fricai, ma trezesc spunand. Daca...i Nu apuc sa termin fraza... Gatul meu trosneste puternic. "E foarte bine asai, imi spune osteopatul. Dupa cateva minute de usoara ameteala, imi revin si constat ca simt minunat. Scoala de medicina manastireasca Mi-e greu sa-l descriu pe Viorel Butnaru. E o prezenta puternica si parca in fata lui cuvintele bat in retragere. E luminos, sincer, direct si are, dupa cum spun pacientii sai, "suflet de aur si maini dumnezeiestii. Fiinta sa raspandeste un sentiment de iubire neconditionata. Iar prin ceea ce face aduce zi de zi multumire Atotputernicului. Cand si cum a inceput, il intreb, in timp ce mainile sale incearca sa-mi risipeasca o durere cumplita de cap. "N-am sa uit niciodata... Aveam doar 15 ani si mama m-a dus intr-o zi la Manastirea Agapia Veche, la un preot care facea minuni. Asa l-am cunoscut pe parintele Elefterie, iar intalnirea cu el mi-a schimbat viata pentru totdeauna. Avea foarte multi pacienti, mai ales suferinzi de coloana si articulatii. Parintele ii vindeca prin celebrele sale calcaturi cu talpa piciorului. Imi amintesc ca era atat de multa lume, incat foarte greu reuseai sa-l vezi la fata. Si n-am sa pot sa-mi explic niciodata cum din toata puzderia aia de lume m-a vazut tocmai pe mine. Mi-a spus sa vin la dansul si sa calc in locul sau. Marturisesc ca aveam in acel momente sentimentele contradictorii.... Pe de o parte, eram speriat, iar pe de alta parte, nu-mi era frica de ceea ce urma sa se intample. Parintele m-a luat langa el cu blandete si mi-a aratat pret de cateva minute cum sa fac calcaturile. Ii calcam pe toti pe diferitele puncte ale corpului, iar ei se ridicau ca si cum n-ar fi avut nimic niciodata. Am reusit atunci, in numai trei ore, sa dau gata o mare de oamenii, imi povesteste Viorel Butnaru, cu ochii la fotografia cu parintele Elefterie. Scoate din biblioteca o carte cu rugaciuni. Imi spune ca ori de cate ori are ceva pe suflet citeste din Psaltire si totul se insenineaza. Parintele Elefterie - tata, dascal, sfant De atunci, din ziua aceea, Viorel Butnaru a devenit micul ucenic al marelui parinte Elefterie. Ziua se ducea la liceu, la Targu-Neamt, iar sambata si duminica era nelipsit de la manastire. Din ziua in care l-a cunoscut pe marele duhovnic Elefterie, spiritul acestuia l-a insotit pretutindeni, i-a dezlegat taine pe care altfel nu le-ar fi putut patrunde si l-a ferit de greutati peste care este convins ca n-ar fi putut trece niciodata. "Eu n-am avut tata, am ramas orfan de la varsta de 5 ani. Insa nimeni pe lumea asta nu ar fi putut sa-mi dea o educatie mai aleasa ca parintele Elefterie. Orice necaz ai fi avut, parintele te ajuta. Si facea totul ca la carte. Chiar daca il suparai, te certa in asa fel incat nu puteai sa nu-i dai dreptate. Si, ce e mai important, totdeauna era vesel. Vesel ca un ingeri, spune Viorel cu glasul tremurand. L-a iubit mult pe parintele Elefterie. Se vede si din felul in care vorbeste despre el... Atat de mult, incat pentru copilul de atunci, viata se rezuma la doar doua lucruri: Parintele si Dumnezeu. Regretatul staret al Manastirii Dervent a terminat Scoala de Medicina de la Adrianopole si avea cunostinte atat de vaste in domeniul medicinei, incat de foarte multe ori si cei mai vestiti doctori ai timpului ramaneau fara cuvinte in fata priceperii sale. Iar ca si cand toate astea n-ar fi fost de ajuns, parintele era un adevarat stapan al florilor, un specialist in folosirea plantelor medicinale. "Era Dumnezeul florilor. De cate ori se ducea in padure sa culeaga vreo planta stia fara sa se apropie care floare e buna si care nu. Sufla tuica in ochii bolnavilor de cataracta sau folosea acelasi procedeu pentru fotofobie si pentru spasmul ochilor. Facea ulei de sunatoare pe care il folosea in cazul hemoragiilor, iar cand cineva venea la Sfintia Sa cu dureri de cap sau accident vascular, lua o piele de oaie sau miel peste care punea tamaie pisata si miere de albine, o punea pe capul bolnavului si acesta se ridica si pleca pe picioarei, spune Viorel. Pentru el, parintele Elefterie era totul: tata, dascal, sfant. Nu intelegea cum de putea parintele sa se roage neintrerupt, la 80 de ani, fara sa oboseasca. De la sculptatul mobilei la indreptatul oaselor Priveste iarasi fotografia de pe perete. "Niciodata n-am putut sa-l mint. Parintele isi dorea nespus de mult sa ma fac preot, insa i-am spus ca nu pot sa renunt la cele lumestii, mi se destainuie. Si parintele l-a inteles. I-a respectat dorinta, dar n-a contenit sa-l invete tainele vindecarii. Dupa ce a terminat scoala, Viorel Butnaru s-a angajat in industria mobilei, la o fabrica de sculptura in lemn. Desi isi facea meseria cu pasiune, ii lipsea ceva. Intr-o zi, a realizat ca acel "cevai era bucuria de a ajuta oamenii. Asa ca, in '90, s-a hotarat sa "intre in legalitatei cu vindecarea prin calcaturi. Parintele Elefterie il invatase aproape tot ce stia. A luat binecuvantare de la Sfintia Sa si s-a prezentat in fata unei comisii de medici. I-au adus in fata un pacient care se chinuia de aproape o luna cu un lumbago acut. "Saracul om nu se putea indoi de mijloc. Dupa o singura manevra, barbatul si-a revenit. Au incercat sa ma incurce cu tot felul de intrebari legate de stiinta. Ba, mai mult, m-au intrebat daca aud voci si chiar m-au trimis sa-mi fac encefalograma. Tineau cu tot dinadinsul sa ma scoata nebun. Unui doctor i s-a facut mila atunci de mine si mi-a spus sa merg acasa daca nu vreau sa am mai multe necazurii. Dupa o scurta perioada de timp, a primit raspunsul acasa. Nu avea drept de practica fiindca nu avea destule cunostinte medicale. Ulterior a ajuns la Bucuresti, a urmat "tot felul de cursurii de osteopatie, si a lucrat cu doctorul Pavel Chirila la spitalul "Cristianai. "Duhul lui ma insoteste ca o forta nevazutai "Cand a simtit ca i se apropie sfarsitul, duhovnicul clarvazator a plecat la Dervent, iar eu la Bucuresti. M-au sunat intr-o zi sa merg la inmormantare...i, suspina Viorel. Vestea mortii parintelui a cazut ca un trasnet. Era impietrit de durere. Traia un adevarat cosmar. Avea nevoie de parintele lui ca de aer. Ii lipseau cuvintele calde si simple, care uneori aveau valoarea unor veritabile sentinte. Pentru ca numai cei care au vorbit cu parintele Elefterie pot depune marturie despre taina cuvintelor sale pline de duh. Pana la urma, tot parintele l-a ajutat. De cate ori avea o incercare grea, duhovnicul ii aparea in vis si-i spunea ca totul va fi bine. "Mi-au trebuit ani ca sa inteleg ca duhul lui ma insoteste mereu, ca o forta nevazutai. Pentru el, parintele Elefterie n-a murit niciodata. S-a dus doar sa se odihneasca putin... Ascult povestea lui Viorel Butnaru si parca n-as vrea sa se termine... Mainile sale au facut cu mine adevarate minuni. Durerea de cap mi-a cedat definitiv, dar nu ma indur sa parasesc incaperea. Din nou simt acelasi miros placut de mir. Viorel Butnaru isi pune iarasi mainile calde pe fruntea mea. "Sa va incarc putin cu energie...i. Ochii sfintilor si ai parintelui Elefterie ma privesc bland. Ma inchin sfios si parasesc camera aceea micuta, plina de duh sfant, ce seamana uimitor cu o chilie, plin cu aer proaspat ca o respiratie de inger... Ce afectiuni raspund la osteopatie Prin metodele sale, Viorel Butnaru trateaza mai ales boli ale scheletului, ca luxatii, cifoza, scolioza, torticolis, spondiloza, discopatii, lombosciatica, anumite hernii de disc, platfus, sinuzita, amigdalitele, dar si unele disfunctii somatice, ca de exemplu ulcerul gastric si hipertensiunea arteriala. Aceeasi metoda da rezultate excelente si in tratarea enurezisului, a anginei pectorale, a constipatiei cronice, a unor afectiuni ginecologice (tulburarile menstruale) sau a cefaleei, ametelilor, tulburarilor de auz si vedere sau a lipsei de concentrare, boli determinate de pozitionarea incoreta a vertebrelor. Cazuistica lui este absolut impresionanta, pana acum reusind sa ajute mii de oameni aflati in suferinta. Osteopatul Viorel Butnaru poate fi gasit la cabinetul din strada G-ral Berthelot nr. 86, telefon 312.06.02. Program: marti 9.30-17.00; miercuri si joi: 9.30- 16.00.