Revista Felicia va ofera:
- CD Nat King Cole
- CD Monica Anghel şi Mahala Rai Banda
- Dedicatie “De dragoste” de la Felicia!
-
150 de alimente esenţiale pentru imunitate
- CD Toto Cutugno
- CD Multumesc, iubita mama
-
Dieta Montignac pentru femei
- CD Gabriel Cotabita
-
Oameni si miracole
- Best Of Mihai Traistariu
- CD Romantic Christmas
- Best of Daniel Iordachioaie
-
Zodiacul Copiilor
- CD Romantic Exclusive
-
Nutritie si biotratamente - vol.4
-
Nutritie si biotratamente - vol.3
-
Nutritie si biotratamente - vol.2
-
Nutritie si biotratamente
- Best of Elvis Presley
-
Exista viata dupa moarte?
- CD Stefan Banica
- CD Mioara si Gina Lincan
- Best of Elena Carstea
-
Ghidul varstelor femeii
- CD Angela Similea
-
Colectia Montignac: Indicele Glicemic
- CD Florin Piersic
- Cele mai indragite cantece de petrecere Panseluta Feraru
-
100 de retete
- Ovidiu Komornyik
-
Michel Montignac - Mananc, Slabesc si ma Mentin
- CD Dumitru Lupu
- CD Nelu Ploiesteanu
- CD Corina Chiriac
-
Ghidul Terapiilor Complementare
- CD Plic Marcel Pavel
-
SLIM
Cele mai jenante intrebari de beauty?
Da, se pare ca s-a facut un fel de top (in SUA de data asta) cu astfel de intrebati…Personal nu mi se par toate jenante, dar vi le scriu si voua sa vedeti si sa va dati cu parerea! Si chiar poate aveti si alte intrabari personale, intime, pe...
Moartea unui Patriarh
Pentru a putea privi cu obiectivitate un anumit eveniment, istoricii obisnuiesc sa lase sa treaca un anumit timp considerabil pentru a putea analiza acel eveniment in toata complexitatea lui. Trecerea timpului presupune dobandirea de catre cercetatorii istoriei a unei echidistante emotionale, evident nepartinitoare si mai ales neviciata de vreo judecata patimasa caracteristica evenimentului trait ila caldi. Dar, cum eu nu sunt un istoric voi incerca sa ma raportez la evenimentul istoric al mortii Parintelui nostru Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane in modul cel mai personal si subiectiv cu putinta. Eu am trait toate acele zile petrecute in putina priveghere la capataiul Patriarhului si incheiate pasind pe drumul presarat cu petale de flori din jurul catedralei patriarhale, incercand sa ma aflu cat mai aproape de Patriarh, cu inima acoperita de un sentiment mustrator de parere de rau, dar totodata, insotit in permanenta de o pace care nu venea nicidecum din interiorul meu.
De ce m-am simtit mustrat? Pentru ca am realizat ca am pierdut ceva, ca am pierdut pe cineva. Pe cineva pe care nu l-am cunoscut indeajuns, pe care nu l-am pretuit suficient, pe care nu l-am respectat cat se cuvine si pe care nu l-am iubit destul. Am simtit ca am pierdut prilejul de a implini toate acestea: iubirea, pretuirea, respectul si cunoasterea celui care mi-a fost pastor, celui care s-a rugat si pentru mine in rugaciunile sale pentru intreaga Biserica al carei intaistatator era. Ajungem sa iubim si sa pretuim pe cineva de cele mai multe ori "posti, post factum, post mortem. Dar acum iubirea nu mai este o binecuvantare, ci o pedeapsa menita de Dumnezeu sa vindece lipsa de iubire de pana atunci. Dumnezeu isi ia darul inapoi de la cel, sau de la cei care nu-l merita, si spun aceasta pentru ca moartea Patriarhului a venit in mod neasteptat, da neasteptat, desi era un om la varsta de 92 de ani, pentru ca moartea sa a lasat in urma ei multe semne de intrebare, o moarte parca iesita din firescul lucrurilor, dintr-o logica comuna omeneasca. Dumnezeu printr-o "nedreptatei a amutit multe voci care au grait nedrept la adresa Patriarhului si a mustrat multe constiinte care l-au judecat nedrept. Astfel, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, Patriarhul a iesit biruitor, figura sa strecurandu-se cu blandete si duiosie in inimile multora dintre romani, daca nu chiar in inimile tuturor romanilor. De aceea am simtit acea pace de care va vorbeam, pentru ca nu am simtit nimic rau in preajma Patriarhului, ci doar mangaierea pacii. Pentru mine moartea Patriarhului nu a stat sub semnul tristetii, ci sub semnul bucuriei ca am putut intrezari lumina invierii lui Hristos care a stralucit cateva zile deasupra Romaniei.
Patriarhul Teoctist cred ca este printre ultimii, daca nu chiar ultimul Patriarh de poveste, a carui viata poate fi alaturata oricand povestilor minunat de adevarate ale parintilor din Paterice.
Parintele Daniel Vraciu
Citeste si ...
- »1-14 august: Postul Sântămăriei Mari
- »Apostolii în lumea păgână
- »Sf. Pantelimon, făcător de minuni şi tămăduitor de boli
- »Iconostasul
- »Sf. Ilie, patronul spiritual al aviatorilor
- »Iconostasul
- »Sf. Mc. Epictet şi Astion - unii dintre cei mai vechi martiri de pe teritoriul României
- »Părinţi ai monahismului răsăritean
- »Monahismul sau viaţa în Duh
- »Sf. Leontie, povăţuitorul duhovnicesc al Sf. Daniil Sihastrul
- »Petru şi Pavel, unii dintre mai iubiţi sfinţi ai românilor
Apostolii în lumea păgână
Pr. Daniel Vraciu
Din Noul Testament şi din tradiţia creştina scrisă: Petru a predicat la Antiohia (Galat. II, 11). Din Antiohia, Sfântul Petru a făcut misiune, după toată probabilitatea, în Pont, Galatia, Capadocia, Asia Proconsulară şi Bitinia. După o tradiţie consemnată de Origen şi citată de Eusebiu de Cezareea (Istoria...
continuareHoroscop
20 Ianuarie - 18 Februarie






