Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Pr. Daniel Vraciu in Spiritualitate pe 10 Septembrie 2007, 00:00 Tipareste

In ultima vreme, asistam la o adevarata isterie legata de dosarele ierarhilor si preotilor care au colaborat cu Securitatea, mai ales acum cand Biserica Ortodoxa Romana, aflata inca in doliu, se pregateste sa-si aleaga cu ajutorul lui Dumnezeu si asistenta Duhului Sfant un nou Patriarh. Aceasta isterie e generata si instrumentata de moralistii post-revolutionari care-si spun reprezentanti ai Societatii Civile, desi Societatea Civila, in esenta ei, e poporul roman. Acesta nu stiu sa-i fi desemnat in vreun fel ca reprezentant i ai lui, dar in numele caruia au pornit cu mic cu mare, care mai de care mai moral si indreptatit sa judece, fireste de pe pozitia celui "nepatati, sa scormoneasca prin dosarele celor care au facut "pactul cu diavoluli pentru a cura- ta Biserica de cei vinovati de "pacatul cu Securitateai. As indrazni, cu riscul chiar de a supara pe cineva, sa spun ca a aparut o noua Inchizitie pentru cei care s-au abatut de la un anumit tip de moralitate. Dar tocmai aceasta este cheia: despre ce moralitate vorbim? Care sunt criteriile de judecata a celor "vinovatii? Intr-un fel este evaluata moralitatea din perspectiva lui Dumnezeu, a Bisericii, si in alt fel este evaluata moralitatea din punct de vedere strict omenesc? Doua criterii de evaluare diferite, cu rezultate diferite. Sa ma explic. Intr-adevar, pentru constiinta omeneasca, tradarea este unul dintre pacatele cele mai detestabile, si intr-adevar pacatul colabora- rii cu Securitatea este o tradare, indiferent ce inseamna aceasta tradare: tradarea unor idealuri, tradarea increderii, tradarea unui om, a unui grup de oameni sau tradarea unui neam, si acest tip de pacat a fost pedepsit in istoria omenirii in cele mai crunte moduri. Dar sa vedem cum este "tratati pacatul tradarii de catre Mantuitorul Hristos, care a fost tradat de Iuda Iscarioteanul, de Petru, de farisei, de poporul iudeu. Lui Iuda, Hristos i-a spus: "Ceea ce faci, fa mai curandi(Ioan 13,27), neoprindu-i tradarea; lui Petru, dupa Invierea Sa, il intreaba de trei ori: "Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti?i(Ioan 21,15), iertandu-l pe acesta pentru intreita lepadare dinaintea cantecului cocosului; palmuit fiind de una dintre slugile arhiereului Anna, El ii raspunde: "Daca am vorbit rau, dovedeste ca este rau, iar daca am vorbit bine, de ce Ma bati?i (Ioan 18,23), suferind cu dumnezeiasca smerenie nedreptatea ce I se facea; pe cruce fiind rastignit, privind poporul care-L batjocorea, desi fiilor si fiicelor acestui popor nerecunoscator le facuse numai bine, spune memorabilele cuvinte: "Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce faci (Luca 23,34). Si sa nu mai vorbim de nemarginita Sa ingaduinta pentru pacatele noastre, care nu sunt altceva decat tradarea iubirii lui Hristos pentru noi. Asadar, masura cu care Mantuitorul judeca tradarea este iertarea, pentru ca El este Iubire, cum si noi suntem chemati sa fim. Cine se considera fara de pacat, fara de orice pacat, sa arunce primul cu piatra judecatii si a osandirii aproapelui sau.

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Adauga comentariu:

Citeste si ...

Proscomidia

Pr. Daniel Vraciu

Aducerea şi punerea înainte sau pregătirea darurilor de p‚ine şi vin formează baza materială a Jertfei euharistice. În unele din codicele vechi Proscomidia nu este pusă sub un titlu aparte, ca în ediţiile de mai t‚rziu, ci se află inclusă în oficiul Liturghiei Sf‚ntului Ioan Gură de Aur, sub titlul general :...

continuare