Marie Rose Mociornita: "Patru lucruri nu sunt de vanzare in viata: sanatatea, dragostea, respectul si timpuli ::

Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

in pe 27 Noiembrie 2006, 00:00 36 Comentarii Tipareste

Candva, pe vremea comunistilor, unii erau aratati cu degetul ca "exploatatori imperialistii. Si au platit cu propriul destin pentru "vinai de a fi ramas ei insisi, demni, educati, nesupusi "ciumei rosiii. Asa s-a intamplat si cu Marie Rose Mociornita, nepoata marelui industrias Dumitru Mociornita "Gabriel!i. Ma intorc si o vad. Nu este inalta, dar o inalta stilul si atitudinea. Are un nume ilustru, pe care unii au vrut sa i-l transforme in povara: Marie Rose Mociornita. Dar ea l-a purtat cu demnitate si gratie, ca si bunicii si parintii ei. Cautam un loc linistit unde putem vorbi. Si il gasim, imbiati de arome de ceai de trandafiri si iasomie... Nascuta intr-un pod Era un frumos septembrie cand a venit pe lume, chiar in mijlocul zilei. Nu avea de unde sa stie ca era nepoata celebrului Dumitru Mociornita, marele industrias roman, patronul fabricii de pielarie ce-i purta numele si cel care a pus bazele industriei romanesti organizate. Dupa venirea comunistilor la putere, a preferat sa-si asume soarta ce avea sa-l duca spre moarte, in 1953: "Nu era omul care sa transforme tot ce avea in dolari, sa-i puna intr-o valiza si sa fuga cine stie unde. Nu facea parte din conceptia lui de viata sa plece in alta tara. Si nici nu a realizat ce poate sa insemne, de fapt, comunismuli, imi povesteste. Marie Rose s-a nascut prematur, la 7 luni, intr-un pod al unei case din preajma Cismigiului, strada Sf. Constantin si Elena. "Tata n-a vrut s-o duca pe mama la spital intr-o masina ruseasca si a cautat una americana - inca mai ramasesera - printre taximetrei. Soarbe usor din cana cu ceai, isi mai trece mana prin par.... Vorbeste romaneste cu un accent ciudat, dar atragator, ce parca uneste engleza si franceza intr-o singura limba, rezultatul anilor traiti departe de Romania. "Am stiut de la inceput ca suntem diferitii Tatal, Ion Mociornita, a fost avocat si a administrat afacerea bunicului pana cand comunistii s-au gandit ca locul unui astfel de "exploatatori, cu maniere elegante si iubitor de oameni, este in puscarie. Sapte ani, pana in 1954, a cunoscut "binefacerilei luptei de clasa contra "burghejilori, trecand pe la Jilava si Poarta Alba. Marie Rose Mociornita nu a apucat, de fapt, sa traiasca, sa copilareasca... Nu ca un copil normal si nu in casa adevarata a parintilor, din strada Paris 53, de unde au fost alungati intr-o noapte. Abia au apucat sa ia cu ei cateva lucruri si s-au mutat in acel pod, care a devenit casa ei. "Am crescut printre adulti, de fapt. Treceau pe la noi si fostul doctor, si fostul avocat, chiar si fostul frizer al tatei. Dar si unii dintre fotbalistii echipei patronate de tata, i. Mi-o imaginez, copila fiind, in momentele in care era ridicata de profesori in picioare, in fata colegilor, pentru a fi data ca exemplu de "odrasla a exploatatorilori. Ce-ar fi putut vedea rau, malefic, acei copii in fiinta care-i privea cu inocenta si demnitate? "De la inceput am stiut, am simtit ca sunt, ca suntem diferiti de ceilalti. La noi se vorbea in soapta. Dar eram educata in alt spirit. Tata mi-a spus mereu ca nu trebuie sa-mi fie frica. Si chiar si in viata aceea saracacioasa, familia mea si-a pastrat manierele, obiceiurile, ca pe un blazon. Am reusit sa ramanem domni si in saracie. De aceea si cred ca totul, tot ce inseamna si devine un om, provine din educatiei. Si astfel, la orice eveniment sau aniversare, toti oamenii aceia apartinand unei alte epoci gaseau, din toata nevoia in care se aflau, "un diamant ori o lingura de arginti pe care sa le ofere cadou. Mama, doamna Rosette Mociornita, lucra diverse obiecte pentru Fondul Plastic, ca Marie Rose sa aiba bona, sa invete germana, franceza sau engleza ori sa cante la pian si sa plece cu totii la mare in fiecare an. Iar tatal a fost nevoit sa munceasca intr-o fabrica de pungi, ca muncitor necalificat. "Erau acolo insa oameni deosebiti. Directorul ii saruta mana lui tata si ii spunea . Era respectat si impunea respect. Familia si casa noastra erau ca o oaza, ca o insula unde regaseai o anumita atitudine, indiferent cat de dificila ne era, de fapt, viatai. "Sa fii ceea ce pretinzi ca estii "Mitui - asa cum o alinta si astazi mama - isi aduce aminte zambind de papusa primita la 5 ani. "Fusesem operata de apendicita si parintii mi-au luat o papusa occidentala, mai mare ca mine. Am luat-o si in Canada cand am plecat din tarai. Da, plecarea din tara... Era la inceputul anilor '70... A fost posibila datorita succesului pe care mama ei l-a avut cu pictura de icoane. "A fost avocata, dar facuse si Belle Arte in Elvetia. A lucrat un timp ca restaurator de fresce in bisericii. Totul a avut un pret personal insa. Doamna Rosette a fost nevoita sa divorteze de Ion Mociornita in timpul detentiei acestuia, pentru a putea lucra. De fapt, pentru a putea supravietui... Revenise la numele de domnisoara, Furlugeanu, neam scoborator din Rosetti. Si astfel a ajuns sa fie invitata sa expuna in Germania Occidentala, la Frankfurt. "Daca ar fi fost controlul de acum, contra teroristilor, poate n-am fi putut pleca. Dar pe pasaport m-au trecut doar ca "1 copili, nu cu numelei. Asa incepea o alta aventura, care o gasea pe Marie Rose inarmata, mai presus de toate, cu ceea ce invatase de la parinti. "Sa fii ceea ce si spui, pretinzi, ca esti. E cel mai greu lucrui. Reintregirea familiei Din Germania, mama si fiica au ajuns in Canada, la Montreal. "La inceput aveam mobila din cutii de carton. Apoi ne-a ajutat foarte mult seful comunitatii libaneze de acolo, care i-a adus mamei primii clienti pentru icoane. Si nu erau orice fel de clienti, ci chiar primul-ministru al Canadei, primarul Montrealului, dar si cel al Quebecului. Acolo practic nu existau icoane, nu cunosteau aceasta forma de arta bisericeascai. In 1975, Rosette Mociornita a creat primul muzeu de icoane bizantine din America de Nord, ea avand de ani de zile propriul spatiu expozitional permanent in cea mai frumoasa catedrala canadiana, Valleyfield, din Montreal. Cel mai dificil pentru ele a fost sa astepte inca trei ani, pana cand si tatalui i s-a permis sa paraseasca Romania si s-a alaturat familiei. Canada nu a fost insa niciodata pe "frecventai sufleteasca a nepoatei marelui Mociornita. De aceea, atunci cand a descoperit Anglia - "dupa liceu am facut la Oxford, din pura pasiune, un curs de istorie a religiilori - a ales sa urmeze Facultatea de Marketing si Comert la Londra. Se intrerupe din firul povestirii. "E frumos aici, nu?i, imi spune dand ocol cu privirea ceainariei. In ochii vii pulseaza culori de toamna, iscate si din ploile aducerilor aminte... Familia, prima forta Ne aflam foarte aproape de zona casei parintesti din strada Paris. Abia dupa Revolutie a putut sa o vada. Ironia sortii a facut ca acolo sa se afle sediul Legatiei Ruse. "Au scos din ea si ascensorul... Parintii mei apucasera sa mai ia doar un tablou, o lada si cateva maruntisurii. In 1997 a revazut si podul nasterii sale, din Sf. Constantin: "N-am mai simtit nimic. Parca totul imi era strain. Locurile nu sunt facute din lucruri, ci din sufletele oamenilor care le confera energie, vitalitate, viatai. Vorbeste cu un amestec de zambet si seriozitate. S-a casatorit, dar a divortat dupa doar doi ani. Insa indeajuns pentru a deveni mama, fiul ei, Joseph avand acum 21 de ani. Marie Rose si-a facut o cariera si un nume in Relatii Publice, domeniul in care a lucrat dupa facultate. Organizare de evenimente, targuri, expozitii, chiar campanii de strangere de fonduri pentru politicieni, cum ar fi fostul premier britanic John Major. "Daca as fi avut talent, mi-as fi dorit sa fiu actrita, cantareata de opera sau scriitoarei. Dar a avut talent pentru comunicarea cu oamenii, de aceea i-a si placut munca pe care a facut-o. "Nu se cumpara, de fapt, un produs, ci relatia cu o persoana. Acesta e un lucru esential in meseria astai. Succesul profesional venit din stiinta comunicarii cu oamenii i-au fost de folos si in cea mai dura lupta pe care avea sa o duca. Cea de recuperare a proprietatilor familiei din "gurai flamanda a comunistilor care au confiscat si destine, si averi, dar si lupta cu inertiile sistemului de dupa Revolutie, uneori la fel de nociv precum cel dinainte. "Tata nu a mai putut sa se lupte cu toata coruptia si birocratia de aici, de aceea am si preluat eu sarcina recuperarii bunurilor familiei. Dar aici e un sistem inca viciat, putred, cum nu mi-am putut imagina. Ori de cate ori se uita la televizor cand vine aici, in tara, mama are un singur comentariu: . Oricat ai vrea, oricat te-ai chinui, oricat de frumos l-ai ambala, nu poti pacali pe nimeni cu un produs - fie acesta chiar si o tara - dezorganizat pe dinauntru. Tot ce vedem ca se intampla in Romania, de la politica si justitie, pana la relatiile interumane, e ca un mare abces pe obrazul tarii. Vom intra in Europa, dar vom sta multa vreme in picioare la masa lumii civilizatei. O intreb de unde ii vine totusi forta de a lupta si de a crede in continuare in ea insasi, in oameni si in viata. "Familia e prima forta, prima sursa de echilibru. Am invatat ca totul se poate rezolva, doar moartea e finala, definitiva. Si e bine sa ai si certitudini in puterea invizibilului, a Divinitatii. Daca nu traiesti cu speranta ca legile Divinitatii guverneaza totusi viata, toata agitatia noastra in lumea asta ar parea inutila. Daca exista o sansa cat de mica ca Dumnezeu sa existe, atunci oamenii, cei care vor sa aiba cat mai mult, tot mai mult si cu orice pret, ar trebui sa stie ca telefonul mobil nu are acoperire in Iad. Patru lucruri nu sunt de vanzare in viata: sanatatea, dragostea, respectul si timpuli. "Sa nu mintii Marie Rose Mociornita a mai venit in Romania chiar si inainte de Revolutie. "S-a intamplat in doua vacante, prin 1983 si 1986. Eram deja cetatean canadian. Dar am renuntat dupa aceea, pentru ca prietenii la care veneam au inceput sa aiba probleme cu autoritatile si n-am dorit sa-i punem in pericoli. In decembrie '89 a urmarit evenimentele din tara la televizor, cu sampanie in pahar si bagajele facute. Dar ceea ce s-a intamplat ulterior i-a mai taiat din elan, asa ca a ajuns in noua Romanie abia in vara lui '91. Dar incet-incet, viata i s-a mutat spre tara-mama. Iar dupa 1997 si-a vandut casa din Montreal, l-a lasat pe Joseph in grija bunicilor si a preluat de la tatal ei lupta pentru recuperarea averii familei Mociornita. A infiintat, pentru a aduna in jurul ei oamenii aflati in aceeasi situatie, Fundatia Mociornita. Dar a fost si presedinte onorific al unei fundatii umanitare, MobilMed, ce se ocupa cu ingrijirea bolnavilor de cancer in faza terminala. De ceva vreme a renuntat la aceste implicari. De la moartea tatalui, de fapt, survenita anul trecut, eveniment care a marcat-o profund. "Mai ajut o asociatie de maici, unele cazuri individuale de oameni aflati in nevoie, dar mi-am propus ca, in aproximativ doi ani, sa fac ceva in memoria tatalui meu. Poate o fundatie care sa ajute copiii dotati, talentati, poate ceva legat de sport, dar tot pentru copii, pentru sprijinirea tineretului. Pana atunci mai am cateva lupte de dat cu justitia si birocratiai. Dar oare n-a avut parte si de clipe fericite? "Stii, cred ca m-am simtit fericita ...dupa ce am reusit sa vand o proprietate. Numai eu stiam prin ce trecusem, pana am reusit sa rezolv situatia. Eram pe bancheta din spate a masinii, obosita, dar usurata, cu cecul in buzunar, un frumos buchet de trandafiri in mana si o ladita de vin langa mine, daruite de cel care cumparase proprietatea. Atunci, parca, m-am simtit fericita...i. Afara e o lumina de toamna tarzie. Undeva, pe o strada din apropiere, pe Marie Rose Mociornita o asteapta mama sa. In curand, si doamna Rosette va renunta definitiv la Canada, in favoarea Romaniei. Peste o vreme va veni si Joseph sa cunosca tara mamei lui. "Sa nu minta, a fost primul lucru pe care l-am invatat pe baiatul meui. Tot aici, in Romania, se gaseste si "mana de prieteni cu care ma simt bine si care reflecta ceea ce e in sufletul meui. Cu toate furtunile ce i-au tulburat oglinda si i-au rascolit maruntaiele, pe lacul vietii din care a aparut Marie Rose Mociornita a inflorit floarea de nufar. In sfarsit e acasa...

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Comentarii (36)

Scris de HOHA DANIELA pe 23.07.2011 la 16:33

VALOARE si NOBLETE....atat pot sa spun !

Scris de Balazs Sultana pe 21.05.2011 la 12:22

Aproape ca nu am cuvinte potrivite pentru a-mi exprima admiratia fata de aceasta MARE DOAMNA care intruchipeaza modestia si intelepciunea ! O urmaresc de multa vreme si inca mai sper sa ia aminte romanii nostri de adevarata VALOARE SI NOBLETE! Astazi la radio actualitati,am urmarit-o la emisiunea d-lui Basarabescu si tare mi-as dori sa o aud mai des.Poate mai invatam si noi...

Scris de Ion Flueras pe 12.05.2011 la 14:47

Distinsa Doamna,sunteti o incantare.Va stam alaturi si pentru a va reda curajul,intrati pe-rovolutionariuindignati.blo gspot.com.Astept un comnetariu!

Scris de adison pe 20.04.2011 la 18:39

Sunteti o femeie exceptionala!Rar mi-a fost dat sa vad asemenea calitati.Sper sa realizati tot ceea ce va propuneti asa cum meritati. Dumnezeu sa va ajute in tot ceea ce faceti!

Scris de Viorica pe 20.02.2011 la 17:50

Nu cred ca am cunoscut o femeie de talia doamnei Mociornita. Sunt fericita cand apare la tv. Inteligenta iesita din comun, viziune asupra evenimentelor inteleapta. Avem cu ce ne mandri. Am fost crescuti in comunism cu disperet fata de ,,capitalisti''. Iata-i, cu coloana vertebrala, cu omenie, datatori de speranta in aceste timpuri ale coruptiei si ale vietii sumbre. Sa fiti binecuvantata, Doamna!

Scris de Mari Cirjan pe 13.02.2011 la 18:12

Am urmarit cu interes zilele din urma interviul acordat de dvs. la tv si va transmit toata admiratia, putere si intelepciune pentru a merge inainte. In paralel cu eforturile pe care le faceti va sugerez sa infiintati o fundatie care sa va poarte numele; atrageti pe langa dvs. tineri cu potential care sa fie formati pentru viitorul acestei tari pe care o iubiti.

Scris de olteanu pe 13.02.2011 la 17:20

V-am revazut aseara la o emisiune.V-am .urmarit cu aceiasi placere si admiratie.Am simtit prin ce treceti si va inteleg pt ca suntem cu o poveste asemanatoare numai ca noi am trait aici.Din 1992 am pornit aceste revendicari si cred ca aproape identic s-au intamplat lucrurile.Noi asteptam termen la inalta Curte de Justitie iar chiriasii cumparau imobiolul.Si am luat de la capat cu anularile ,etc.Suntem epuizati dar nu o sa renuntam pt ca este mai intai o datorie .Dumnezeu sa

Scris de alex pe 13.02.2011 la 15:35

unde ai fost doamna pana acum? Dupa 66 ani de libertate, pe bani furati de ai tai, te intorci in Romania si ceri drepturi care ti-au fost platite de statul Roman? Esti o nesimtita doamna "mocirlita". Stai linistita la cutie ca poate istoria sa-ti ceara banii furati de familia ta . este OK?

Scris de adrian pe 28.01.2011 la 15:18

Orice aparitie a dvs. la tv.constituie o incantare pentru mine.Daca romanii ar vedea mai des la tv .tot ceea ce spuneti cu modestia care va caracterizeaza,poate ar uita de manele de hotie de lene.Toata stima.

Scris de elisa pe 09.12.2010 la 09:46

Va admir si pentru mine sunteti un model. Va doresc ''Sarbatori fericite" si multa sanatate. Inca o data , va admir si daca in Romania ar fi mai multi oameni ca dvs. ar fi .....mult mai bine!

Scris de Alexandru pe 01.12.2010 la 00:03

Va ADMIR AM URMARIT MEREU INTERVIURILE SI TOATE EMISIUNILE DEIN TELEVIZIUNE(RARE DIN PACATE)CUM AS PUTEA SA VA INTANLESC?

Scris de elena pe 22.11.2010 la 09:25

Va admir si va respect cu multa dragoste Elena

Scris de Branza Vasile pe 04.11.2010 la 23:29

V-am cautat chiar si la biserica anglicana...nesansa...In repetate rinduri cind am revenit in Bucuresti am incercat sa va intinlesc.Motivul? Eu sint inventator si am proiecte si inventii pe care numai un urmas al Marelui MOCIORNITA le-ar putea materializa .S-ar implini doua deziderate: continuitate de actiune si activitate in domeniile productive in care omul MOCIORNITA excela si mai important refacerea CONCERNULUI INDUSTRIAL MOCIORNITA al carui nume cu onor il purtati.STIMA.(tel.0727518023) .

Scris de alin pe 31.05.2010 la 11:32

super

Scris de Rux pe 28.04.2010 la 15:02

Titlul articolului - ultimul cuvant .... timpul_i?

Scris de VEA pe 23.04.2010 la 12:57

suntem fericiti ca avem astfel de doamne!Sa ne traiasca si sa ne bucure mai mult cu prezenta domniei sale, fiindca avem ce vedea si invata. Avem mare nevoie de astfel de modele, desi se pare ca nu asta cautam.

Scris de COVACIU FLOARE pe 21.04.2010 la 15:50

O MINUNE UN TEZAUR ASA SPIRITUAL AVEA NEVOIE FIECARE CONTINUATI MANTUIREA NEAMULUI CU HARUL D.VOASTRA FITI BINECUVANTATA FLEURE ULMENI MM

Scris de kurt fabian pe 18.04.2010 la 13:27

http://medicalnewspro.blogspot .com

Scris de kurt fabian pe 18.04.2010 la 13:17

http://medicalnewspro.blogspot .com

Scris de ion pe 18.04.2010 la 11:33

Dna.MOCIORNITA este un OM deosebit,inspira incredere si forta,cinste si demnitate.Este un etalon la care ar trebui sa ne raportam foarte multi dintre noi.Ar trebui promovata mult mai des la TV,sunt convins ca ar imbunatati mult starea de spirit a romanilor.Nemarginit RESPECT DNA Mociornita.

Scris de filip pe 18.04.2010 la 09:49

stimata doamna cu dan puric si altii ca voi ati putea schimba romania

Scris de nicu olaru pe 18.04.2010 la 06:05

Azi am vazut un interviu al dvs.la televizor cu dl. turcescu. Pe la mijlocul interviului am auzit 2-3 cuvinte in care vorbiti despre lumea de dincolo vorbite de dvs.pentru dvs. Este singurul lucru care nu am putut sa-l inteleg. Nicu Olaru

Scris de Geta pe 17.04.2010 la 23:13

Cand vad asemenea oameni, ma bucur ca sunt roman! Tot respectul pentru dumneavoastra si va multumesc pentru ca existati!

Scris de Uliana Petrescu pe 17.04.2010 la 23:09

Dumnezeu sa va binecuvinteze stimata doamnaMociornita,mi-ati redat din nou increderea in viata si in ceea ce fac,doar ascultandu-va la emisiunea d-lui Turcescu.Va iubesc.Va admir,asi dorii sa va aud in fiecare zii.Fiti binecuvantata DOAMNA!

Scris de maria pe 17.04.2010 la 13:12

Sa ai bucurii si implinirii pe toate planurile,ma bucur cind te vad si cind te ascult,esti o incintare si alinare pentru minte si suflet.Dumnezeu sa-ti poarte de grija in tot ce intreprinzi.

Scris de tia pe 08.04.2010 la 15:29

va iau ca model in viata! sunteti extraordinara!mi-as dori sa apareti la tv sa fie promovate valori ca dvs ca si copiii nostri sa inteleaga ce reprezinta o valoare!

Scris de dane pe 13.03.2010 la 00:31

frumoasa femeie, si dupa atatia ani sunt oameni care inca raspund la acest articol.

Scris de lenuta pe 12.03.2010 la 20:41

respect tot ceea ce ai fost si ai ramas, pentru mine esti mai mult decat o nadia comaneci din suflet o spun atat vreau sa citesti si sa traiesti fericita alaturi de cei dragi mult respect lenuta, arlett 8 ani si gilda 6 ani mereu le citesc articole cu d tra sper sa le ajute in vreun fel te adoram cu toatele viata lunga, fericire si-mplinire

Scris de aurora pe 25.02.2010 la 16:48

O mare doamna!

Scris de maramuresanu gheo pe 09.01.2010 la 08:02

Stimata d-na Maria Rose Mociornita,sunt roman,am 62 de ani,profesor,o fata in Canada,una studenta.Poate ca nu sunt patriot sau,mai bine-zis nu-i iubesc pe...patrihotii de azi.Ma rog sa nu mor in tara asta in care hotia-i la loc de cinste.Am tot ce-mi trebuie aici dar nu pot sa inghit!!La multi ani!

Scris de criptoriga pe 07.01.2010 la 22:07

Ce fel de jurnalist eşti tu? Ce-i cu greşelile astea gramaticale: "să nu minţii", "Am ştiut de la început că suntem diferiţii". Jenant. Consultă un manual de clasa a 5-a.

Scris de Ara pe 05.11.2009 la 12:22

Minunata femeie Mociornita! Ma inclin.

Scris de Anda pe 12.06.2007 la 09:53

Gabi, felicitari!! Imi place foarte mult cum ai prezentat interviul pe care l-ai luat, mai ales ca invitata ta mi-a atras atentia in cateva aparitii TV. Anda Toma, Buzau

Scris de Lucian pe 05.06.2007 la 13:04

Asa cum englezii o au pe Lady "D" noi romanii o avem pe lady "M". D-na Mociornita este simbolul viu al Romaniei interbelice, care Romanie interbelica isi trage seva din 2000 de ani de devenire istorica a acestui neam. Este icoana vie a feminitatii romanesti:fragila si puternica intr-o dialectica eterica si divina, perpetuu frumoasa atat fizic cat si spiritual, o combinatie perfecta intre eroina sadoveniana din Baltagul care isi cauta dreptatea si ingenua Ileana Cosanzeana din basmele noastre. Mie personal, de cate ori am vazut-o si ascultat-o pe micul ecran, ori am citit vre-un interviu cu domnia sa mi-a produs o impresie la fel de puternica ca aceea a icoanei Fecioarei Maria la care ma inchin in Biserica! Emana o forta interioara si degaja o empatie ce rezoneaza cu sufletul romanesc adevarat! Ii sarut mana cu evlavie si cu adanaca recunostinta pentru ca exista!

Scris de Hagianu Alexandra pe 12.12.2006 la 11:40

De doi ani am revenit si eu in tara si povestea mea nu este departe de a ta.Tot cu icoanele noastre m-am salvat de multe ori,pe care le fac dintr-o intelegere a acestui neam.Deci, draga mea,daca Romania s-ar chema altfel s-ar chema cu numele tau care cuprinde si fecioara cu sacrificiul si adoratia dar si floarea cu spinii si aroma perfecta.Eveident ca dorim mai mult dar bogatia asta cu care esti daruita sa traiesti frumos,nu poti decit cu acest pret al suferintei.Nu-i resemnare ce spun ci doar intelegere fata de viata ta,a mea,a multor romani.Cu povestea asta sunt impacata dar pentru partea ei practica,nu deslusesc nici eu cum de nu reusim noi romanii sa trecem pragul.Tu faci tot posibilul!Te iubesc de departe pentru acest efort si vreau sa cred ca vei culege roadele meritate.Pina atunci,multa sanatate si bucurie de viata iar cind simti ca te clatini nu uita icoanele sunt miraculoase,dar nu totdeauna acele de prin biserici.

Scris de iana pe 01.12.2006 la 14:53

Sanatate si bucurii sa-ti dea bunul Dumnezeu.Te admir de cand te-am vazut prima oara la emisiunea lui Robert Turceanu .Desi sunt in varsta te consider ca un exemplu in tot ce faci.Esti o femeie puternica.Te admir.