Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Pr. Daniel Vraciu in Spiritualitate pe 1 Octombrie 2007, 00:00 Tipareste

In Vechiul Testament, prin profeti, Dumnezeu le-a descoperit oamenilor Legea (Torah), ca reper de cunoastere a binelui si in acelasi timp porunca de vietuire intru el. Primii oameni, Adam si Eva, au mancat din pomul cunoasterii binelui si raului, insa fara a avea discernamantul necesar pentru deosebirea binelui de rau. Prin Lege, Dumnezeu il asaza pe om in bine, tinandu-l cat mai aproape de El, de unde si aspectul constrangator al Legii Vechi, pentru ca omul sa nu rataceasca si sa se piarda in rau. Desi porunca implinirii Legii pare a ingradi libertatea omului de a alege ceea ce crede el intre bine si rau, ea este rodul iubirii pe care Dumnezeu ne-o poarta. In aceasta cheie a iubirii putem intelege mai bine cele 10 porunci, pe care Dumnezeu le-a dat poporului evreu si prin ei noua tuturor, menite sa ne invete sa raspundem cu dragoste iubirii Sale si asemeni Lui sa facem exercitiul dragostei catre aproapele nostru, si chiar mai mult decat atat ne invata sa iubim pamantul si vietuitoarele sale atunci cand ne porunceste sa ne odihnim si sa odihnim astfel si creatia Sa in ziua a saptea. Insa Legea Vechiului Testament nu epuizeaza in sine, prin respectarea ei, relatia omului cu Dumnezeu, adica, omul insusindu-si un anumit tip de viata morala, nu ajunge sa fie salvat de pacat, Legea fiind doar un "pedagogi, un ghid spre intelegerea raportului nostru cu Dumnezeu si cu oamenii, si intelegerea sensului de pacat. Doar respectarea, oricat de stricta a Legii Vechi, nu determina in plan personal intalnirea dintre Dumnezeu si om. Acest lucru a fost posibil odata cu intruparea Fiului lui Dumnezeu, Care a instaurat Legea cea Noua, Evanghelia lui Hristos, Vestea cea buna, fara a desfiinta Legea Veche, pentru ca ea este tot o Lege a Iubirii. Dar ce aduce ea nou fata de Legea Vechiului Testament? Libertatea credintei. Omul este de acum liber sa se incredinteze harului dumnezeiesc si sa se angajeze in mod personal intr-o relatie de iubire cu Dumnezeu, Caruia sa-I dea ascultare desavarsita si neconditionata de constrangerea vreunei legi sau a vreunei pedepse. Omul nu se indreapta prin constrangere, ci cel mult se va supune. In schimb, o credinta libera, responsabila, prin care omul isi asuma pacatele, urmand chemarii lui Dumnezeu de a deveni asemenea Lui intru desavarsire, il indreapta si-l propune spre a deveni casnic lui Dumnezeu in imparatia Cerurilor. Sfantul Apostol Pavel spune in Epistola sa catre Galateni: "Legea ne-a fost calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credintai (Galateni 3,24). Legea ne invata care este calea, iar harul ne invata sa iubim. Asadar, drept nu este cel care din obligatie implineste, ci cel care din iubire implineste, neiesind de sub Lege. Crestin nu este cel care duce doar o viata morala din care Biserica, si implicit Hristos, lipseste, ci cel care isi asuma ascultarea desavarsita de Biserica, al carei cap este Hristos Domnul nostru. Cel ce iubeste, acela se mantuieste.

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Adauga comentariu:

Citeste si ...

Proscomidia

Pr. Daniel Vraciu

Aducerea şi punerea înainte sau pregătirea darurilor de p‚ine şi vin formează baza materială a Jertfei euharistice. În unele din codicele vechi Proscomidia nu este pusă sub un titlu aparte, ca în ediţiile de mai t‚rziu, ci se află inclusă în oficiul Liturghiei Sf‚ntului Ioan Gură de Aur, sub titlul general :...

continuare