Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Pr. Daniel Vraciu in Spiritualitate pe 17 Noiembrie 2006, 00:00 Tipareste

Dupa caderea in pacatul neascultarii al primilor oameni, al stramosilor nostri Adam si Eva, toata ordinea lumii, gandita initial de Dumnezeu, a fost rasturnata. Oamenii au deprins ce inseamna ura si vrajmasia, lumea s-a impartit intre bine si rau, intre ura si iubire, aceasta vrajba atingand pana si relatia omului cu natura, creata de Dumnezeu pentru el. De atunci omenirea a fost si este macinata de conflicte, de razboaie care au zdruncinat ceea ce numim pacea sau buna intelegere dintre oameni. Privind in istoria trecutului si a prezentului civilizatiei umane, vedem ca pacea a capatat inteles de: armistitiu, solutie politica, compromis conjunctural sau intelegere amiabila in interesul potentatilor vremurilor. Pacea a fost folosita de multe ori ca un manifest, ca o ideologie, ca un alt fel de a lupta. Mantuitorul Hristos spune: "Fericiti facatorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chemai(Matei 5, 9), infiere la care nu se ajunge doar militand pentru pace. O pace in afara lui Dumnezeu, rupta de Dumnezeu, nici nu poate fi gandita, Hristos insusi fiind pacea noastra (Efeseni 2, 14) si, prin urmare, facator de pace este doar acela care crede intru toate Lui. Pacea este o virtute si in acelasi timp un dar dumnezeiesc. Nu poate grai despre pace cel care nu are experienta impartasirii de Duhul Sfant, nu poate fi fiu al lui Dumnezeu cel ce nu-L marturiseste pe Dumnezeul cel adevarat, cel care nu traieste in Adevarul Bisericii, care este Hristos Domnul nostru. El este darul impacarii oamenilor, a tuturor neamurilor cu Dumnezeu, caci aducandu-Se jertfa Tatalui a luat asupra Sa pacatele lumii. Pe Cruce Hristos a desfiintat despartirea Cerului de Pamant. Facator de pace este acela care, intai de toate, a impacat intru sine conflictul dintre duh si trup, dintre omul trupesc si omul duhovnicesc, in care a poposit Duhul lui Dumnezeu, in care vietuieste Hristos, asa cum ne sunt spre marturie sfintii, a caror prezenta trezeste in noi pacea dumnezeiasca. O astfel de pace sfanta poate opri razboaiele dintre noi, poate sa ne faca mai responsabili unii fata de ceilalti, mai constienti de faptul ca nimic din lumea aceasta nu ne apartine, ci totul ii apartine lui Dumnezeu si deci nu am mai avea motive de dispute. Cu adevarat am fi mai fericiti. Zidind in noi pacea lui Dumnezeu, pecetluind in inima noastra acest minunat dar si totodata daruindu-l "celuilalti, vom gusta inca de aici de pe pamant fericirea dumnezeiasca de a deveni fiii Celui Preainalt. Dar pentru a ne mentine in aceasta stare trebuie sa ne aducem "toata sarguinta, la care sa adaugam fapta buna, la fapta buna, cunostinta, la cunostinta, infranarea, la infranare, rabdarea, la rabdare, evlavia, la evlavie, iubirea frateasca, iar la iubirea frateasca, dragosteai(II Petru 1, 4-7). Doar asa vom imparati cu Hristos in veci. Parintele Daniel Vraciu

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Adauga comentariu:

Citeste si ...

Proscomidia

Pr. Daniel Vraciu

Aducerea şi punerea înainte sau pregătirea darurilor de p‚ine şi vin formează baza materială a Jertfei euharistice. În unele din codicele vechi Proscomidia nu este pusă sub un titlu aparte, ca în ediţiile de mai t‚rziu, ci se află inclusă în oficiul Liturghiei Sf‚ntului Ioan Gură de Aur, sub titlul general :...

continuare