Fericiti cei saraci cu duhul :: Cuvant inainte

Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Pr. Daniel Vraciu in Cuvant inainte pe 13 Noiembrie 2006, 00:00 2 Comentarii Tipareste

Traim intr-o lume framantata si zdruncinata din temeliile ei morale, in care valorile adevarate sunt puse la indoiala si rasturnate cu multa usurinta, o lume in care binelui i se spune rau, iar raului i se spune bine, o lume in care minciuna este la loc de cinste, iar adevarul o rusine. In aceasta lume tulbure si tulburatoare, Biserica se incapataneaza sa vorbeasca despre fericire, despre bucurie, despre ordine morala, despre autoritatea Adevarului, despre comuniune, despre iubire, despre pace, despre Imparatia cerurilor, despre vesnicie, despre iertare, despre bunatate si blandete, despre Hristos. Mai putem vorbi astazi despre fericire intr-o lume marcata de ura si razboaie, de nemultumire si tristete, de imoralitate si necredinta? Foarte greu si nu intotdeauna despre o aceeasi fericire. Fericirea despre care vorbeste Biserica trece, pentru multi dintre noi, drept o poveste pentru copii, o naivitate, pentru ca ne-am obisnuit sa asociem fericirea cu bogatia, cu placerile satisfacute, cu visurile implinite, cu realizarile si implinirile, demnitatile, titlurile si onorurile. Sa fii bogat, sa cutreieri lumea, sa ai tot ce poftesti, sa-ti vezi satisfacute toate orgoliile, asta da fericire! Da, dar o fericire atinsa de egoism, o fericire care te lipeste iremediabil de pamant, de finit, de ceea ce este trecator, de platitudine, o fericire pe care nu o poti impartasi nimanui, nascuta spre a muri in tine, o fericire care te mistuie dureros, o fericire lipsita de bucurie. Catre o cu totul alta Fericire ne cheama Hristos. El incepe prin a ne spune asa: Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor (Matei 5, 3). Trebuie sa spun de la bun inceput ca Hristos, prin expresia: cei saraci cu duhul, nu se refera la cei prostuti, naivi, asa cum sunt de multe ori ironizate aceste cuvinte ale Mantuitorului, ci la cei al caror duh este sarac de rau, de intuneric, de pacate, de ratacire de la adevar. Cei saraci cu duhul sunt cei bogati in Hristos, in Duhul cel Sfant, cei cu cugetul si inima curate, cei care iubesc Adevarul, cei care au descoperit Calea, cei a caror viata nu este moarte, ci insasi Viata. Unora ca acestora le-a fagaduit Dumnezeu fericirea de a locui in Imparatia cerurilor. Cei care au preferat bucuria de pe pamant in locul Bucuriei din Cer nu vor gusta Fericirea vesnica. Desigur, desi nu se refera la acestia, prostutii, naivii, cei saracuti la minte, dar lipsiti de orice urma de rautate constienta, se vor putea bucura de Fericirea de a deveni casnici ai lui Dumnezeu. Cati dintre noi am suporta macar sa ne comparam cu unii ca acestia? La ce bun viata, daca ti se cere sa renunti la titluri, ranguri, la ideea ca nu suntem nimeni? Cati dintre noi am prefera anonimatul mantuitor in locul aprecierilor publice? E, oare, nevoie de atatea renuntari? Da, pentru ca merita. Fericirea vesnica in locul celei efemere nu este o oferta la care sa te gandesti de doua ori. Fericirea propusa de Hristos, e adevarat, nu se castiga usor, dar cu atat este mai de pret si mai de dorit.

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Comentarii (2)

Scris de Roby Lukas pe 21.12.2009 la 13:04

Revin fiindca nu mi-au ajuns literele. Am vrut sa inchei cu "cioara de pe gard" Am sa fiu foarte bucuros daca cineva imi va da explicatii care sa nu aibe repleci.

Scris de Roby Lukas pe 21.12.2009 la 12:53

CRED IN DUMNEZEU si imi este frica de EL nu ca de un calau, ci ca de ceva suprem caruia nu-I poti spune minciuni. Din nefericire am unele pacate pe care nu vreau sa le ascund fiindca numai asa am sansa sa-mi fie corectate sau ... infirmate. As putea sa fiu bogat si fara sa fiu egoist si fara sa incurajez pe unii paraziti de la coltul strazii. Imi pare rau daca sunt necuvincios, dar autorul imi propune o platitudine a vietii de acum contra unei fericiri a vietii de apoi - "cio