Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Pr. Daniel Vraciu in Spiritualitate pe 16 Noiembrie 2006, 00:00 Tipareste

"Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor miluii(Matei 5, 7). Mila este un resort al umanitatii fiecaruia dintre noi. Acest sentiment propriu omului, este legat de masura in care este constientizat "aproapelei ca o realitate, si nu ca un concept abstract, si prin asta convenabil, dar, mai ales, prin constientizarea faptului ca subiectul milei noastre nu este cineva care se afla in puterea noastra, la discretia noastra si implicit la discretia milei noastre, ci acel "cinevai este subiectul de dragoste a lui Dumnezeu, a Cuiva mai presus de noi, asa cum si noi suntem subiect de dragoste pentru Dumnezeu. Prin urmare, gestul nostru de caritate, de marinimie, nu este altceva decat un raspuns al dragostei noastre la dragostea si harul lui Dumnezeu, oferite noua, spre a le pune in lucrare. Prin aproapele nostru, mila noastra fata de el se intoarce la Dumnezeu. Mila este un sentiment ce-l scoate pe om din egoism. Atentia omului nu mai este indreptata exclusiv catre sine, ci catre cel care ii este asemenea. Mila este primul pas spre iubire, spre comuniune. Realizarea existentei aproapelui, a celui aflat in imediata ta apropiere, cu toate nevoile, necazurile si suferintele sale, este, in acelasi timp, si o apropiere de Dumnezeu. Mila facuta din inima si in numele lui Dumnezeu, este rasplatita de Acesta cu mila si indurare, ca daruri revarsate din iubirea Sa, pentru cei milostivi si sinceri in iubirea lor fata de aproapele. Iar fata de cel fara mila de aproapele sau, insusi Dumnezeu este fara de mila, "Ca judecata lui Dumnezeu este fara mila pentru cel ce n-a facut milai (Iacov 2, 13). Milostenia, fapta izvorata din mila, ca expresie a dragostei si compasiunii pentru cel de langa noi, aflat intr-un moment de incercare, trebuie sa fie facuta in ascuns, cu discretie, "sa nu stie stanga ce face dreaptai (Matei 6, 3), nu spre lauda si de ochii lumii. Milostenia insa nu consta doar in daruirea celor materiale - care, in treacat fie spus, nu trebuie sa fie dintre cele de care nu ne mai folosim, dintre cele care nu ne mai plac, adevarata milostenie fiind insotita si de respect pentru cel caruia dorim sa-i purtam de grija, iar nu sa facem din el un depozitar al vechiturilor noastre, desi omul aflat in nevoi pare a fi dispus sa accepte orice milostenie - , ci mai cu seama inseamna a darui cele dinlauntrul nostru: bunatatea, blandetea, dragostea, generozitatea, pentru ca toate acestea ni se vor face noua "comoara neimputinata in ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o stricai. (Luca 12, 33). Mila poate schimba inima omului, poate schimba vieti, poate aduce mantuirea, poate deschide Raiul. Mila este calea spre inima "celuilalti, este marturia prezentei Duhului Sfant in inima noastra, ea ne innobileaza existenta. Mila este cheia de bolta a Cerului.

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Adauga comentariu:

Citeste si ...

Proscomidia

Pr. Daniel Vraciu

Aducerea şi punerea înainte sau pregătirea darurilor de p‚ine şi vin formează baza materială a Jertfei euharistice. În unele din codicele vechi Proscomidia nu este pusă sub un titlu aparte, ca în ediţiile de mai t‚rziu, ci se află inclusă în oficiul Liturghiei Sf‚ntului Ioan Gură de Aur, sub titlul general :...

continuare