Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Pr. Daniel Vraciu in Spiritualitate pe 14 Noiembrie 2006, 00:00 2 Comentarii Tipareste

"Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantuli (Matei 5, 5). Istoria confirma aceste cuvinte ale Mantuitorului Hristos. Nimeni si niciodata, prin forta, prin violenta nu a stapanit pamantul in intregimea lui. Niciunul dintre personajele celebre ale istoriei omenirii, care au dat nastere la imperii, care au cucerit teritorii, care au subjugat popoare, nu si-a putut inscrie niciodata in sirul lung de titluri si blazoane pe cel de stapan al lumii, de cuceritor al pamantului. Mai mult decat atat, imperiile lor nu au avut nici macar o existenta prea indelungata, Dumnezeu a avut grija sa risipeasca la timp orice forma de autoritate autosuficienta, care tindea sa reediteze, sub o alta forma, Turnul Babel. La fel ca si atunci, Dumnezeu a incurcat limbile si planurile celor ce au vrut sa-si faca faima prin ridicarea unui turn, a unei imparatii care sa atinga cerul, cautand sa atraga laude si mariri care sa le egaleze pe cele cuvenite lui Dumnezeu. Asadar, daca niciun om, oricat de multa putere ar fi avut, nu a stapanit niciodata pamantul, cum ar putea cei blanzi sa-l mosteneasca? Sfantul Apostol Pavel face lumina asupra acestei dileme, spunand: "Dumnezeu si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti; Dumnezeu si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari; Dumnezeu si-a ales pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele nebagate in seama, pe cele ce nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt, ca niciun trup sa nu se laude inaintea lui Dumnezeui (I Cor. 27, 29). Surprinzatoare rationalitate a lui Dumnezeu. Dar, daca vom privi atent in decursul istoriei, vom vedea ca toti cei puternici ca apa s-au dus, iar cei slabi, cum sunt de multe ori apreciati cei blanzi, ca pietrele au ramas. Toti cei care si-au arogat, cu nesabuinta, puteri nemasurate au disparut, victime ale propriei lor lacomii si violente, iar oamenii blanzi, oamenii obisnuiti ii intalnesti oriunde pe planeta. Existenta lor este victorioasa, prin aceea ca au supravietuit celor ce au fost infranti de propriile lor victorii. Lor, celor blanzi, Dumnezeu le-a fagaduit spre mostenire pamantul. A mosteni inseamna a primi in dar ceva ce nu era al tau, pe cand a stapani inseamna a te considera indreptatit, sa-ti adjudeci ca fiind al tau, chiar si ceea ce nu era al tau. Nu poti fi stapan peste ceea ce altul este Stapan, dar poti mosteni, daca Stapanul te gaseste vrednic sa-ti incredinteze ceea ce-I apartine. Blandetea, bunatatea si toate virtutile duhovnicesti care, trebuie sa recunoastem, astazi nu au prea multa cautare, decat doar pentru cei "slabii, ii aduc omului ca rasplata nu numai pamantul, ci mai ales Imparatia cerurilor, "pamantul cel mai presus de cerurii, cum o numea Sfantul Grigorie de Nyssa. Mostenirea ne asteapta, sa dam cele tari pe cele slabe ale lumii, si ea va fi a noastra, pentru ca ne-a fost promisa de Singurul Stapan al cerului si al pamantului. Parintele Daniel Vraciu

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Comentarii (2)

Scris de dumitru pe 15.04.2010 la 17:16

cam asta se va intampla in 2012 , doar cei nelegati trup si suflet de cele materiale vor rezista la schimbarea ce va veni atunci

Scris de mihai pe 29.11.2009 la 05:13

ma regasesc in textul de mai sus

Adauga comentariu:

Citeste si ...

Proscomidia

Pr. Daniel Vraciu

Aducerea şi punerea înainte sau pregătirea darurilor de p‚ine şi vin formează baza materială a Jertfei euharistice. În unele din codicele vechi Proscomidia nu este pusă sub un titlu aparte, ca în ediţiile de mai t‚rziu, ci se află inclusă în oficiul Liturghiei Sf‚ntului Ioan Gură de Aur, sub titlul general :...

continuare