Fecioara Neagra de la Manastirea Ghighiu

La cativa pasi de Ploiesti, la Manastirea Ghighiu, icoana Maicii Domnului Sirianca savarseste in fiecare zi cate o minune Vantul rece matura campia si isi gaseste loc dincolo de portile grele ce par ca ajung pana la cer. In spatele zidurilor sfintei Manastiri Ghighiu te intampina un alt anotimp. Anotimpul credintei si al sperantei. Implinirea dorintelor Din cand in cand, in fata portii din stejar masiv opreste cate o masina. Cu ochii tristi si capetele plecate sau, dimpotriva, cu fetele luminate, oamenii intra sfiosi in curtea bisericii, atrasi ca de un magnet de Maica Domnului Sirianca, facatoarea de minuni, despre a carei putere s-a dus vestea in toata lumea. Nimeni nu pleaca de aici fara sa-si implineasca dorinta. Cand vezi atatea persoane adunate in acest loc plin de sfintenie, unde straluceste lumina dumnezeirii, cand ii vezi lasand la o parte vorbele rele si dusmaniile pentru o ora sau pentru o secunda, devii si tu martor la o minune. Aici timpul nu se masoara in ore, are parca o alta logica. Aici exista o bucata de vesnicie invaluita in lumina iubirii. Daca stai de vorba cu maicile, vei vedea Cerul oglindit in ochii lor. Si vei simti o imensa pace ce se revarsa asupra inimii tale... Daruri de multumire Cu aproape 50 de ani in urma, aparitia Maicii Domnului Sirianca era rodul unei minuni. In februarie 1958, episcopul Vasile Samaha al Antiohiei aducea in dar sfintei Manastiri Ghighiu o superba icoana pictata pe lemn de santal. Venise aici dupa ce ii aparuse in vis chiar numele lacasului... De atunci si pana in zilele noastre, Maica Domnului - cunoscuta si sub numele de "Madona Neagrai - a facut atat de multe vindecari si a implinit de-a dreptul miraculos atatea dorinte, incat nimeni nu le mai stie numarul. Dar stau drept dovada sutele de obiecte de aur si argint lasate drept multumire Sfintei Fecioare de toti cei carora Ea le-a adus lumina in suflet. Ce se intamplat, de fapt? Cum se produc aceste miracole care scapa oricarei explicatii? Nimeni nu poate spune. De fapt, nici nu mai conteaza. Pentru ca un miracol este un miracol. Mireasa lui Hristos In 60 de ani de manastire, Maica Lavrentia a invatat ce povara poarta pe umeri fiecare om care intra in biserica. Privind-o cat este de plapanda, ai zice ca, aidoma pasarilor cerului, se hraneste doar cu roua diminetii si dulceata florilor. Te cerceteaza cu ochii sai albastri si adanci, iar cuvintele-i calde si simple, adesea intarite de lacrimi, au valoarea unor veritabile sentinte. Sunt adevarate porunci pentru cei care-i sunt ucenici si medicamente pentru cei cu sufletul bolnav. Numai cine n-a vorbit niciodata cu Maica Lavrentia nu va putea intelege taina si puterea cuvintelor sale pline de duh, izvorate din iubire si rugaciune. S-a nascut in 1928, iar prima sa vizita la manastire a fermecat-o. Atrasa de viata monahala, la 17 ani depunea juramantul si devenea mireasa lui Hristos. "Dupa ce-am terminat cursul primar, am plecat cu bunica la Manastirea Pasarea. Si acolo am ramas. 12 ani. Acolo am invatat ce e calugaria. Ca sa ne ridice nivelul cultural, parintele de atunci ne-a angajat doi profesori, de matematica si de istorie, iar romana ne-o preda chiar Sfintia sa. Cum terminam o clasa, mergeam in sat si dadeam exameni, povesteste Maica Lavrentia. Mainile sale calde miros a busuioc, iar pe fata nu i se citeste decat veselie si dragoste pentru omul din fata ei, indiferent ca este un pacatos sau un sfant. "Mai tarziu, parintele a ales pe trei dintre noi, mai dezghetate, si ne-a trimis la Manastirea Horezu, in Valcea, sa dam examen la Seminarul Teologic. Cinci ani am fost bursiera a Patriarhiei, iar dupa terminarea Seminarului, Sfantul Patriarh Justinian Marina m-a trimis la Manastirea Ghighiu, sa fiu mana dreapta a maicii staretei. Au trecut 50 de ani de atunci... Ulterior a fost numita ghidul manastirii si asa a ramas pana astazi, facand ascultare cu lumea. Nu vrea sa vorbeasca prea mult despre sine. E doar un om al lui Dumnezeu. Atat. "Daca vreti sa vedeti minuni, priviti-o pe Maica Domnuluii, imi sopteste maica. Uneori sfintenia e prea aproape de noi ca s-o vedem, asa cum sta ascunsa sub umbra smereniei, intr-un colt al unei biserici, in sufletul curat al unei maici... Scoate niste chei si imi face semn s-o urmez. Mergem in biserica mica, locul unde a stat ani de-a randul icoana Maicii Domnului Sirianca. Mirosul sfinteniei Biserica mica, purtand hramul "Sfintilor Lazar, Spiridon si Haralambiei, e asezata in mijlocul unui cimitir, unde se odihnesc inalte fete bisericesti si maici ce si-au inchinat viata Domnului. O plimbare printre mormintele vechi seamana mai degraba cu o lectie de istorie in aer liber. Miroase a marmura uda si a ceara... Iti vine sa calci usor, sa nu-i trezesti din somn. Desi, daca te opresti si te asezi pe una dintre bancute, parca ii auzi rostind de sub patura de flori: "Maica lui Dumnezeu, Sfanta Fecioara, roaga-te pentru noi, pacatosiii. Urcam cateva scari. Maica se misca uimitor de repede, cu greu te poti tine dupa ea. Deschide usa micutei biserici si, dintr-o data, simt un miros nemaiintalnit. Pare un amestec pretios de mir, smirna si tamaie... Potrivit ritualului, nimeni nu are voie sa intre aici incaltat. In plus, trebuie sa mergi in genunchi pana la locul icoanei si te intorci spre iesire mergand tot in genunchi, dar cu spatele, asa incat fata sa-ti fie indreptata mereu spre Sfantul Altar. Maicuta e grabnic ajutatoare Marturisesc ca niciodata n-am vazut un loc atat de plin de forta dumnezeiasca ca aici. Miresmele anotimpurilor se impletesc cu ale ingerilor... Peste tot Evanghelii vechi, cadelnite, potiruri, broderii nepretuite. Un mic orasel plin de sfinti. Sarut cu sfiala podeaua. Pana si covorul miroase a tamaie. Ne inchinam cu totii Sfintei Fecioare. Fiecare dintre cei care intra aici ingenuncheaza in fata Ei, sperand sa-i vindece suferinta si durerea. Cu lacrimile siroind pe obraz, ne cerem iertare. Izvorate din necaz sau bucurie, lacrimile noastre vorbesc singure si urca direct la cer. Facem cateva matanii inainte de a ne ridica. Ne incaltam, apoi fiecare isi vede de drumul sau. Maica Lavrentia mai ramane putin. O tanara o roaga sa-i acorde cateva minute. Locul acesta e ultima ei speranta. Doar binecuvantata de Maica Domnului Sirianca poate sa-si implineasca cel mai mare vis: sa nasca un copil. Maica Lavrentia o priveste duios si o linisteste, asigurand-o ca "Maicutai e grabnic ajutatoare femeilor care nu pot ramane insarcinate. De-a lungul vremii, sute de femei au venit aici, iar Fecioara Maria le-a daruit cu prunci frumosi si sanatosi. Un zambet imi straluceste pe buze. "Dumneata ce vrei?, ma trezeste maica din visul meu frumos. Rostesc cateva cuvinte doar de mine intelese. Sau cel putin asa credeam eu... "Maica Domnului ne intareste pe toti cei aflati in disperare si nevoii, ma mangaie usor pe crestet maica Lavrentie. O mangaiere pe care n-o voi uita toata viata. Rugaciunea lacrimilor Facem cativa pasi pe poteca presarata cu suferinte, vise, dragoste si credinta, care duce la biserica mare unde Imparateasa, grabnic Ajutatoarea, vegheaza neincetat. Cu sufletele grele, oamenii asteapta cuminti sa le vina randul la icoana. E o liniste desavarsita. Pe o masuta sunt intinse cateva pixuri si o gramajoara de foi albe, pentru cei care vor sa scrie un Acatist. Langa ele, o tavita poleita cu argint, plina cu bucatele de paine sfintita. Nu poti sa nu te intrebi daca esti suficient de curat, incat sa poti gusta din ele... Aici e locul inceputului. In orice colt te-ai afla, Maica Domnului Sirianca te urmareste cu ochii sai plansi. Emana o forta cu totul deosebita, te face sa te simti mic si neinsemnat. Dar, mai ales, pacatos... Parca ti-au pierit toate cuvintele, iar din ochi iti tasnesc lacrimi care nu mai vor sa se opreasca. De fapt, aici nici n-ai nevoie de prea multe cuvinte. Important e sa crezi ca rugaciunea ti se va implini. Pentru ca Maica Domnului Sirianca nu uita pe nimeni. Ea lucreaza dupa credinta fiecaruia dintre noi. Azi tamaduieste de cancer, maine de epilepsie, poimaine scoate demoni. E de ajuns sa-i spui necazul sau durerea si in scurt timp vei primi raspunsul mult asteptat. Candela sperantei In fata mea, femei cu trup imputinat de timp si, poate, de boala, isi aduna lacrimile in batista. Ingenuncheaza inaintea Madonei Negre, asteptand o minune. Care nu va intarzia sa apara. Ajung langa icoana si imi spun ca sunt prea pacatoasa ca sa stau in fata Ei... Nu pot rosti niciun cuvant, iar picioarele mi s-au inmuiat. Simt ca se uita direct in inima mea si stiu ca ma intelege. Ma abandonez Maicii Domnului Sirianca, fara nicio indoiala, fara nicio intrebare, in asteptarea Semnului... E ora inserarii, iar maicutele se retrag in chiliile lor cu muscate la fereastre. Pana la vecernie e timp de meditatie, de amintiri si de povesti. Undeva, intr-un colt al fiecarei camere, se afla candela, care nu se stinge niciodata. E lumina sperantei... Dupa slujba, maicutele, invinse de oboseala vor merge sa se odihneasca. Singura care nu doarme niciodata este Maica Domnului Sirianca. Cu fata ei intunecata si ochii tristi, vegheaza neincetat asupra noastra. Din chilii se aud glasurile ingeresti ale maicilor: "Preasfanta mea Stapana, Fecioara Maria, de Dumnezeu Nascatoare (...) ma izbaveste de multe rele si aduceri aminte (...) Ca binecuvantata esti de toate neamurile si preacinstitul tau nume se slaveste in vecii vecilor. Amin!i. La Manastirea Ghighiu se tin slujbe in fiecare zi. Rugaciunile diminetii incep la ora 6.30 si sunt urmate de Sfanta Liturghie, cand se citeste fiecare zi a saptamanii: Luni - Acatistul Sfintilor Arhangheli, Marti - Acatistul Sfantului Ioan Botezatorul, Miercuri - Acoperamantul Maicii Domnului, Joi - Acatistul Sfantului Niculaie, Vineri - Acatistul Sfintei Cruci si al Izvorului Tamaduirii. Sambata este ziua inchinata mortilor, iar duminica manastirea este loc de pelerinaj pentru credinciosi.