Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Pr. Daniel Vraciu in Spiritualitate pe 21 Ianuarie 2007, 00:00 Tipareste

Cum altfel m-as raporta la Dumnezeu decat ca la o Persoana? Ce relatie ar mai fi intre mine si Dumnezeu daca Acesta nu ar fi Persoana? Cu Cine as mai vorbi in rugaciunile mele, Cui i-as mai dedica posturile, nevointele, acelea cate sunt, daca Dumnezeu nu ar fi Persoana? Ce rost ar mai avea slujirea mea si ce rost ar mai avea timpul pe care unii oameni aleg sa-l petreaca in biserica la fiecare Sfanta Liturghie, daca Dumnezeu nu ar fi Persoana? Il mai putem numi "Tatal nostrui pe Cineva care nu este Persoana? Mai poate fi Dumnezeu Creatorul cerului si al pamantului daca nu este Persoana? La ce bun S-a mai nascut Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pentru pacatele noastre, a fost ingropat si a inviat a treia zi, dupa Scripturi, daca Dumnezeu nu este Persoana? De ce mai cred, de ce mai este nevoie sa cred in Cineva pe care sa-L numesc Dumnezeu, daca Acesta nu este Persoana, adica o existenta vie, reala, cand ar fi suficient sa ma supun doar unor legi morale, sa ma inscriu intr-un sistem de principii si de idei calauzitoare, valabile pentru toata lumea, care sa-mi organizeze si sa-mi ordoneze viata? Oare toate marturiile existentei, prezentei si lucrarilor lui Dumnezeu, cum ar fi Sfanta Scriptura, adica Biblia, Biserica, Sfintii Apostoli, Sfintii Martiri, si toti Sfintii Bisericii care si-au inchinat viata lui Dumnezeu sa fie minciuni sau instrumente de manipulare ale libertatii oamenilor? Nuntirea in Biserica lui Dumnezeu cu cea de care m-am indragostit, botezul copiilor mei, lacrimile si rugaciunile de la mormintele mosilor mei, colacutul si lumanarea pe care le dau spre pomenirea lor sa fie numai o amagire? Ar fi, daca Dumnezeu nu ar fi Persoana si daca nu ar avea nicio legatura cu toate acestea. Daca lumea intreaga ar demonstra si ar hotari ca Dumnezeu nu este decat un cod sec de legi, inventat de cei mai intelepti oameni ai Pamantului, legi fie ele si bune pentru a calauzi omenirea spre un bine universal si a o mentine in el, atunci eu nu voi crede in acest dumnezeu impersonal, fara putere, fara autoritate obiectiva, fara existenta reala in cele din urma. Catre un astfel de dumnezeu cred ca se indreapta omenirea astazi, spre un dumnezeu convenabil, agreabil, care sa stea cuminte la locul lui, un dumnezeu pe care sa-l stapanim si care sa nu ne incomodeze "libertateai. Dumnezeu nu este numai Dumnezeul Bisericii, al unei comunitati de "naivii care se incapataneaza sa creada in existenta intr-un Dumnezeu unul in fiinta si intreit in Persoane, care nu depinde de existenta altuia, mai presus de orice determinare si intelegere rationala, ci Dumnezeu este si al acelora care nu cred in existenta Sa sau al acelora care-L interpreteaza si-L imagineaza dupa placul lor. Grecii numesc persoana (prosopon) o fata care se intoarce catre fata altuia, asadar, eu aleg sa cred ca Dumnezeu este Persoana pentru a fi in atentia Lui, pentru a sti ca Cineva ma priveste cu iubire, Caruia sa-i pot spune: "Tata, primeste-ma la Tine cand voi fi trist si impovarati.

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Adauga comentariu:

Citeste si ...

Proscomidia

Pr. Daniel Vraciu

Aducerea şi punerea înainte sau pregătirea darurilor de p‚ine şi vin formează baza materială a Jertfei euharistice. În unele din codicele vechi Proscomidia nu este pusă sub un titlu aparte, ca în ediţiile de mai t‚rziu, ci se află inclusă în oficiul Liturghiei Sf‚ntului Ioan Gură de Aur, sub titlul general :...

continuare