Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Pr. Daniel Vraciu in Spiritualitate pe 25 Martie 2007, 00:00 Tipareste

"Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Miei (Marcu 8, 34). Acestea sunt cuvintele pe care le-a rostit Mantuitorul Hristos, in drumul sau spre patima, spre rastignire, anticipand Crucea - altarul jertfei Sale rascumparatoare, calea spre mantuire a neamului omenesc - inainte ca aceasta sa devina "semnul Fiului Omuluii si, totodata, stindardul biruintei asupra mortii. De ce ne-a vorbit de Cruce, de lepadarea de sine? Pentru ca, rastignindu-ne pe crucea propriei noastre vieti, sa murim fata de pacate, adica sa lepadam din sinele nostru tot ceea ce este intuneric, pentru a vietui in lumina, in lumina lui Hristos, inca de aici de pe Pamant. As spune mai mult decat atat: asumarea Crucii nu este asumarea resemnata a unei vieti, pe care ar trebui sa o luam asa cum este, ca o fatalitate, ca un dat dinainte stabilit, neputinciosi in a schimba ceva, intrucatva devenind spectatori in propria noastra viata, ci inseamna asumarea lui Hristos in viata noastra. Dar ce insemna aceasta asumare a lui Hristos? Inseamna o invitatie. Il invitam pe Hristos sa faca parte din viata noastra, sa fie chiar insasi viata noastra, sa ne guverneze viata ca un Stapan, sa ne nunteasca ca un Mire, sa ne fie aproape ca un Prieten. Asta presupune ca am inteles ca existenta lui Hristos nu este pretextul unei ideologii moralizatoare, menita sa transforme lumea intr-o lume de "oameni cumintii si atat, ci este una cat se poate de reala, relationala si chiar provocatoare, prin aceea ca este nevazuta, nepalpabila, dar cu siguranta dinamica. Si cand spun nevazuta si nepalpabila, nu ma refer la existenta Sa istorica, pentru care exista marturii suficiente pentru a o atesta, ci ma refer la prezenta Sa permanenta in mijlocul lumii, prin marturia Bisericii, care este expresia vazuta, concreta, a cuvintelor Mantuitorului Iisus Hristos rostite dupa Invierea Sa: "Iata Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amini (Matei 28, 20). Desi S-a inaltat cu trupul la cer, nu a lasat lumea in parasire, rupand Cerul de Pamant, ci, dimpotriva, a unit Cerul cu Pamantul prin prezenta Sa in Cer cu trup omenesc si in acelasi timp prin prezenta Sa cu trup duhovnicesc, transfigurat prin Inviere, pe Pamant. Asumarea Crucii inseamna, asadar, asumarea lui Hristos, a invataturilor si a poruncilor Sale, inseamna iesirea la lumina din intunericul pacatelor, inseamna Iubire, inseamna jertfa pentru "celalalti, inseamna depasirea egoismului. Asumarea Crucii, alegerea de a nu deveni "tarei, "puternici, ci de a cauta sa devii slab, neinsemnat, este un paradox exprimat de Sfantul Apostol Pavel: "Cand sunt slab, atunci sunt tarei (II Corinteni 12, 10). De aceea Crucea este o piatra de poticnire pentru multi dintre noi, care, in loc sa ne lepadam de noi insine pentru a duce o viata in Hristos, o viata cereasca, viata lui Hristos, o viata in permanenta stare de jertfa si iubire, ne lepadam de Cruce, ne lepadam de Hristos, pentru a duce o viata cat mai usoara si comoda aici pe Pamant.

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Adauga comentariu:

Citeste si ...

Proscomidia

Pr. Daniel Vraciu

Aducerea şi punerea înainte sau pregătirea darurilor de p‚ine şi vin formează baza materială a Jertfei euharistice. În unele din codicele vechi Proscomidia nu este pusă sub un titlu aparte, ca în ediţiile de mai t‚rziu, ci se află inclusă în oficiul Liturghiei Sf‚ntului Ioan Gură de Aur, sub titlul general :...

continuare