Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Pr. Daniel Vraciu in Spiritualitate pe 7 Noiembrie 2006, 00:00 Tipareste

Idolul este o conventie, o reprezentare materiala a unor fenomene naturale, aspiratii sau insusiri omenesti. In sine idolul nu exista, existenta si puterile sale sunt imaginate de om. Paradoxal, idolul este creat de om pentru om, omul devenind, astfel, sclavul propriei creatii. Desi pare de neinteles, e simplu: este mai usor de acceptat sa fii in puterea cuiva pe care, de fapt, tu il controlezi, decat sa te afli in puterea unui Necunoscut, asa cum este Dumnezeu pentru multi dintre noi. Si cand spun Necunoscut, ma refer la faptul ca Dumnezeu este de necuprins cu mintea omeneasca, fiind mai presus de orice inchipuire sau intelegere. Credinta in Dumnezeu implica o responsabilitate asumata, pe cand inchinarea la idoli implica, cel mult, o responsabilitate acceptata. Dar ce legatura au toate acestea cu astrologia? Au, deoarece astrologia este pseudostiinta care il impinge pe om, il manipuleaza, spre a ajunge sa se inchine astrilor si planetelor, pentru ca viata lui depinde de miscarea sau pozitia lor. Destinul omului, asadar, nu-i mai apartine, ci este dependent de niste obiecte irationale. Omul, fiinta rationala, se supune unor corpuri ceresti irationale. Este injositor pentru om, care a fost inzestrat de Dumnezeu cu ratiune si libertate, sa se lase condus de niste bolovani, fie ei si ceresti, el, cununa creatiei lui Dumnezeu, el, pentru care Dumnezeu a creat lumea, el, cel zamislit in sanul Sfintei Treimi. Cum poate sa creada omul ca luna, soarele si stelele ii pot hotari soarta? Iar daca a venit vorba de soarta, de destin, sa nu se creada ca viata omului este implacabil dinainte scrisa daca nu in stele, atunci de Dumnezeu, ca o fatalitate. Nimic mai neadevarat. Dumnezeu ne-a creat liberi, deci nu poate sa Se contrazica pe Sine Insusi, obligandu-ne la un anumit tip de viata. Nu mai vorbim de faptul ca nu e posibil sa ne traseze o viata pe care noi sa o urmam automat, iar la sfarsitul acestei vieti sa ne mai si ceara socoteala pentru greselile facute. Evident, e un nonsens. Ne pierdem nobletea ratiunii si a sufletului cercetand "nevinovatelei horoscoape sau schemele bizare si inepte numite pompos "harti astralei. Noi suntem chemati sa devenim fii ai Dumnezeului cel Preainalt, sa-i urmam lui Hristos, nu sa devenim berbeci sau tauri, cu viata de imprumut impusa de zodiac. Dar fiecare este liber sa aleaga. Parintele Daniel Vraciu, Preot al "Asezamantului studentesc Sf. Ap. Andreii din Bucuresti

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Adauga comentariu:

Citeste si ...

Proscomidia

Pr. Daniel Vraciu

Aducerea şi punerea înainte sau pregătirea darurilor de p‚ine şi vin formează baza materială a Jertfei euharistice. În unele din codicele vechi Proscomidia nu este pusă sub un titlu aparte, ca în ediţiile de mai t‚rziu, ci se află inclusă în oficiul Liturghiei Sf‚ntului Ioan Gură de Aur, sub titlul general :...

continuare