Dan Teodorescu, Taxi: „Bănuiam eu că suntem mulţi, da’ nici chiar aşa!”

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Pr. Daniel Vraciu in Spiritualitate pe 27 Noiembrie 2006, 00:00 Tipareste

In anul 2007 se vor implini 1.600 de ani de la trecerea la cele vesnice a Sfantului Ioan Gura de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului. Cu acest prilej, in perioada 12-14 noiembrie 2006, s-a desfasurat la Bucuresti, in aula Palatului Patriarhal, Congresul International de Teologie: "Sfantul Ioan Gura de Aur - Exeget al Sfintelor Scripturi. Exeget al Iubirii Dumnezeiestii, organizat de Patriarhia Romana, Secretariatul de Stat pentru Culte si Facultatea de Teologie "Patriahul Justiniani. Pentru a ilustra personalitatea Sfantului Ioan Gura de Aur, eruditia, adancimea gandurilor si a invataturilor sale, dragostea sa pentru Hristos Domnul nostru si in egala masura pentru Ortodoxie, voi reproduce un fragment dintr-o opera a sa din colectia Patrologia Greaca. "Dumnezeu si-a dorit pentru Sine o desfranata. Cum, Dumnezeu si-a dorit o desfranata? Da, o desfranata. Despre firea noastra vorbesc. O desfranata si-a dorit Dumnezeu? Omul daca isi doreste o desfranata este condamnat, iar Dumnezeu isi doreste o desfranata!? Si inca foarte mult! Omul isi doreste o desfranata pentru a deveni desfranat, in timp ce Dumnezeu isi doreste o desfranata ca sa o preschimbe in fecioara. Dorinta omului este pierzanie, in timp ce dorinta lui Dumnezeu este mantuire pentru cea dorita. Unul ca Acesta si-a dorit o desfranata!? Si de ce? Ca sa devina Mirele ei. Si ce face? Nu trimite la ea pe niciuna din slugile Sale, ci se infatiseaza chiar El, cel indragostit. Nu o ridica pe ea sus, pentru ca nu dorea sa duca in cer o desfranata, ci coboara El. Vine la desfranata si nu Se rusineaza. Vine chiar in cortul ei. O vede ametita de bautura. Si cum vine? Nu-si descopera fiinta, ci se face asemenea desfranatei, nu la voie, ci la fire cu ea se face, ca nu cumva, vazandu-L, sa se sperie, sa sara si sa fuga. Vine la desfranata si Se face om. O gaseste pe ea zacand plina de rani, salbaticita, incarcata de demoni. Si ce face? O ia pe aceasta la Sine. Si ce ii da? Un inel. Care? Duhul cel Sfant. Apoi ii zice: - Nu te-am sadit in Rai? Spune? - Da, zice aceea. - Si cum de ai cazut de acolo? - Avenit diavolul si m-a scos afara din Rai. - Ai fost sadita in Rai si te-a scos afara. Iata, acum te voi sadi inlauntrul meu, te voi purta chiar Eu. Cum? Nu indraznesti sa te apropii de Mine? Nu in cer te ridic, ci mai presus de ceruri; in Mine, Stapanul Cerului te voi purta. - Dar sunt pacatoasa, zice, si necurata. - Nu-ti fa griji, sunt doctor. Fiica a demonilor era mai inainte. Fiica a pamantului, nevrednica nici de pamant. Si acum devine fiica a Imparatului. Asa a vrut Cel care o iubea. Caci cel care iubeste nu cerceteaza felul. Iubirea nu vede uratenia. Pentru aceasta se si cheama iubire, caci de multe ori iubeste si ceea ce este urat. Aceasta si Hristos a facut. A vazut uratenie si S-a indragostit. Si o face pe aceasta sa fie noua, fara pata sau zbarcitura. O, Mire, care preschimbi uratenia miresei in frumusete.i Parintele Daniel Vraciu

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Adauga comentariu:

Citeste si ...

Proscomidia

Pr. Daniel Vraciu

Aducerea şi punerea înainte sau pregătirea darurilor de p‚ine şi vin formează baza materială a Jertfei euharistice. În unele din codicele vechi Proscomidia nu este pusă sub un titlu aparte, ca în ediţiile de mai t‚rziu, ci se află inclusă în oficiul Liturghiei Sf‚ntului Ioan Gură de Aur, sub titlul general :...

continuare