Neglijarea – o formă frecventă de abuz faţă de copil :: Familie si casa :: Mama si copilul

Gabriel Cotabiţă: „Numai pentru o femeie aş fi putut să mă las de muzică“

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Miss Bucuresti

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Alina Dragomir in Mama si copilul pe 27 Ianuarie 2012, 13:28 Tipareste

Este o formă non-fizică a violenţei şi reprezintă incapacitatea sau refuzul adultului de a asigura dezvoltarea copilului în unele aspecte. Neglijarea afectează negativ atât dezvoltarea fizică a copilului, cât şi pe cea psihologică.

Ea poate fi de mai multe feluri:

- alimentară – hrana este nepotrivită sau administrată necorespunzător nevoilor sale

- vestimentară – copilul nu are haine sau este îmbrăcat nepotrivit şi murdar

- lipsa igienei corporale, mirosuri respingătoare, paraziţi

- medicală – părinţii nu se îngrijesc de sănătatea copilului şi de efectuarea controalelor medicale de rutină

- educaţională - neînscrierea copilului la grădiniţă/şcoală, lipsa preocupării părinţilor pentru stimularea intelectuală a copilului, inconsecvenţa sistemului de pedepse şi recompense, lipsa de urmărire a progreselor şcolare

- emoţională – lipsa atenţiei din partea adultului pentru copil, a contactelor fizice, a semnelor de afecţiune, a cuvintelor de apreciere

- părăsirea copilului/abandonul reprezintă cea mai gravă formă de neglijare şi abuz

Consecinţe

• oprirea din creştere

• dificultăţi medicale cronice

• dezvoltarea inadecvată a oaselor şi muşchilor

• dezvoltare neurologică defectuoasă ce afectează în mod negativ funcţionarea creierului şi procesarea informaţiilor

• probleme de sănătate pe termen lung

• instalarea unor dizabilităţi

Efecte psihologice imediate:

• teama, izolarea şi incapacitatea de a avea încredere în cineva

Alte dificultăţi asociate neglijării includ:

• depresia, retragerea, tulburări de panică, deficit de atenţie şi hiperactivitate, furie, tulburare reactivă de ataşament, capacităţi cognitive, dezvoltarea limbajului, achiziţii în plan educaţional şi performanţe mai scăzute.

Copiii neglijaţi sunt predispuşi la comportamente antisociale, tulburări de personalitate şi comportament violent.

Uneori neglijarea duce la asumarea de responsabilităţi prea mari. Responsabilitatea de a îngriji fraţii mai mici îl împiedică pe copil să participe la activităţi adecvate vârstei lui, să se joace, să aibă prieteni, mergând chiar până la absentarea sau renunţarea la şcoală.

Pe termen lung, neglijarea include tulburări de personalitate, tulburări de stres post-traumatic, depresie, tulburări de anxietate şi psihoze. Depresia este, de obicei, cea mai întâlnită consecinţă a neglijării.

Factori de risc

Altă consecinţă a acestui abuz este transmiterea intergeneraţională. Adulţii neglijaţi în copilărie riscă, la rândul lor să neglijeze proprii copii, deşi nu toţi adulţii care au fost neglijaţi în copilărie vor suferi aceste consecinţe. Unii sunt capabili să treacă peste această experienţă, sunt firi optimiste şi se simt mai curând provocaţi decât atacaţi de probleme.

Deşi situaţia fiecărei familii este unică, există factori de risc generali, care pot favoriza neglijarea şi cresc vulnerabilitatea unui copil de a fi neglijat:

• Părinţi care au fost neglijaţi la rândul lor

• Părinţi cu o stimă de sine scăzută, control al impulsurilor scăzut sau care trec prin dificultăţi psihologice precum anxietatea sau depresia

• Părinţi care nu au suficiente informaţii despre dezvoltarea copilului

• Părinţi care se simt copleşiţi de responsabilităţile parentale şi resimt negativ orice solicitare din partea copilului (astfel de părinţi nu au adoptat complet rolul de părinte, au grijă mai mult de propriile nevoi şi le ignoreă pe cele ale copilului)

• Familiile dezorganizate şi izolate social sunt mai predispuse la situaţii de neglijare

• Părinţi care nu pot fi empatici şi nu înţeleg sentimentele şi nevoile celorlalţi

• Factorii stresanţi pot fi resimţiţi mai dificil de familiile cu un singur părinte

Sfatul specialistului

Andreea Biji, psiholog, Salvaţi Copiii

„La astfel de situaţii se poate ajunge şi în familiile înstărite, unde copiilor aparent nu le lipseşte nimic. Astfel de cazuri se văd când părinţii lipsesc mult de acasă, când nu mai au timp şi energie ca să asculte nevoile reale ale copiilor lor, când nu reuşesc să fie alături de ei în etapele de dezvoltare prin care trec.

Consilierea parentală efectuată de specialişti poate ajuta părinţii să evite neglijarea copiilor“.

Serviciul gratuit de consiliere parentală este oferit de organizaţia Salvaţi Copiii în centrele de Consiliere Parentală aflate în 5 oraşe din ţară: Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Suceava şi Târgu Mureş.

Detalii pe www.consiliere-parinti.ro sau pe www.salvaticopiii.ro