7 reguli prin care poţi controla furia copilului

Gabriel Cotabiţă: „Numai pentru o femeie aş fi putut să mă las de muzică“

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Miss Bucuresti

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

de Alina Dragomir in Mama si copilul pe 25 Noiembrie 2011, 10:25 Tipareste

Emoţiile nu sunt niciodată bune sau rele, nici măcar furia, o emoţie pe care o trăiesc toţi oamenii, inclusiv copiii. Este firesc ca în diverse situaţii să ne simţim veseli sau trişti, furioşi sau speriaţi. Trebuie să avem în vedere însă că sub influenţa lor ne comportăm uneori adecvat, alteori inadecvat. De pildă, este firesc să fim furioşi într-o situaţie în care am fost nedreptăţiţi, dar nu este firesc să folosim furia ca scuză pentru că am lovit pe cineva, am recurs la jigniri, umilinţe.

Furia trebuie gestionată din primii ani de viaţă

Citeste si ...

Nu reacţiona cu jigniri, lovituri, bătaie la furia copilului.

Oferă-i exemplul personal - la vârste mici, copiii învaţă prin observare şi imitare. Dacă vei reacţiona la crizele lor de furie tot prin furie, el va învăţa acest model de răspuns. Încearcă să rămâi calm în faţa izbucnirilor sale

Ţine cont de particularităţile de vârstă - când copiii nu au asimilat complet limbajul, folosesc furia ca mijloc de comunicare. Învaţă-l să-şi exprime nevoile folosind gesturile sau câteva cuvinte (de exemplu, dacă nu ajunge la o jucărie, să o „ceară” arătând cu degetul către ea sau îndreptîndu-se către spaţiul de depozitare a jucăriilor).

Identifică în mod corect cauza furiei - crizele de furie se gestionează în funcţie de cauza care le-a declanşat. Dacă apare ca urmare a unei pierderi (de exemplu, dacă şi-a pierdut jucăria preferată), ignorarea emoţiei copilului nu este o soluţie.
Copilul are nevoie să se simtă înţeles şi sprijinit. Este nevoie să fie liniştit prin îmbrăţişări şi mângâieri. Ignorarea supărării copilului poate conduce în timp la scăderea încrederii în adulţi sau îl poate învăţa să devină insensibil la emoţiile altor persoane (tristeţe, supărare) deoarece în aceeaşi manieră a fost tratat şi el. Când furia este legată de neputinţa de a obţine ce îşi doreşte (când mai cere o ciocolată, deşi ştie că a depăşit porţia de dulciuri a acelei zile), ignorarea este o soluţie eficientă.

Încurajază-l să-şi exprime verbal emoţia trăită - exprimă-ţi verbal emoţiile proprii (exemplu: „sunt foarte nervos“) în prezenţa lui, pentru a-i permite să observe comportamentul asociat unei emoţii (ce faci când eşti nervos) şi să îl imite. Identifică emoţia copilului şi încearcă să i-o traduci printr-o afirmaţie sau o întrebare pentru a înţelege cât mai corect cum se simte (dacă copilul spune: „eşti cea mai rea mamă din lume!“, poţi să-i răspunzi: „se pare că eşti foarte supărat pe mine!”).

Stai cât mai aproape de el şi captează-i atenţia - când îi vorbeşti, apleacă-te la nivelul lui, priveşte-l în ochi şi spune-i pe nume pentru a-i capta atenţia.

Acordă-i îndrumare consecvent pentru dobândirea controlului emoţional - copiii învaţă să-şi controleze emoţiile prin experienţa proprie, prin observarea comportamentului adulţilor şi prin interiorizarea sprijinului acestora.

Sfatul specialistului
Diana Stănculeanu, Psihoterapeut Salvaţi Copiii

„Un părinte trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte: să reacţioneze moderat la emoţiile copilului (dacă este furios, nu trebuie să te înfurii şi tu), să laude iniţiativele copilului când îi solicită ajutorul, să îi distragă atenţia în situaţii frustrante, să-l înveţe să se distanţeze de sursa care i-a provocat furia. Nu uita să subliniezi aspectele pozitive şi să lauzi comportamentul adecvat al copilului într-o situaţie frustrantă.”