Nevoile emoţionale ale copilului

Viaţă agitată a adulţilor îi lasă adesea pe copii flămânzi după atenţia şi prezenţa părinţilor, după cuvinte şi gesturi de afecţiune şi de preţuire. Nu e cazul să ignori efectele pe termen lung, asupra adultului în care se va transforma copilul neglijat emoţional. Un copil care creşte fără atenţia şi prezenţa părintelui nu va deveni un adult puternic, conştient de locul şi de valoarea sa în lume. Riscă să devină un adult neîmplinit emoţional, incapabil să răspundă nevoilor afective ale propriului copil. Când nevoile unui om nu sunt satisfăcute, acesta nu poate evolua sănătos, eficient, echilibrat şi armonios în societate.

Piramida nevoilor umane

Specialiştii au organizat piramidal nevoile umane, pentru a uşura înţelegerea felului în care acestea relaţionează facilitând sau blocând maturizarea şi evoluţia sănătoasă.

La bază sunt nevoile elementare biologice de somn, apă, alimente, căldură, adăpost. Nesatisfăcute, acestea pun în pericol supravieţuirea noastră.
Urmează nevoile de securitate şi protecţie, de care adulţii devin conştienţi în situaţii de criză: catastrofe naturale, cutremure, condiţii de război. Copiii au nevoie de siguranţă şi sprijin emoţional, în contexte ce nu par periculoase pentru adulţi: primele zile la grădiniţă, plimbarea într-un parc nou, vizita unor musafiri necunoscuţi.
Urmează nevoile de apartenenţă şi acceptare din partea unui grup: familia, prietenii, clasa de elevi, colectivul de muncă, comunitatea în ansamblu. Avem nevoie să ştim că suntem apreciaţi, respectaţi, acceptaţi şi iubiţi în aceste grupuri şi ne străduim în permanenţă să ne asigurăm că această nevoie este împlinită măcar în câteva dintre ele.
Către vârful piramidei sunt nevoile de stimă şi recunoaştere socială (competenţe, valoare profesională, prestigiu şi statut social) care ne ajută să ne simţim încrezători şi importanţi. Neîmplinirea lor aduce frustrare, neputinţă, sentimente de inferioritate şi lipsă de valoare.
În vârful piramidei se află nevoia de auto-devenire, prin împlinirea visurilor şi obiectivelor de viaţă, prin creaţie şi împlinirea destinului personal.

Sfatul specialistului
Diana Stănculeanu, psiholog Salvaţi Copiii

„Muncind până târziu pentru a pune pâinea pe masă, părinţii satisfac o singură nevoie a copilului: cea biologică, necesară supravieţuirii, dar insuficientă pentru a trăi. Copiii au nevoie de hrană emoţională, de protecţie şi afecţiune exprimată în cuvinte şi comportamente, de timp de calitate petrecut cu mama şi tata, de prezenţa unui părinte, disponibil şi atent, de mesaje de valorizare care să îl înveţe că este acceptat şi iubit, că este valoros, special, că merită respect şi că are ce oferi celor din jur. Doar aşa va reuşi ulterior să se simtă împlinit şi să-şi găsească locul în lume“.

Mărturia un tătic crescut de un tată responsabil, dar absent 

„Am puţine amintiri cu tata. Mama ne spunea adesea că tata munceşte mult pentru ca noi să avem ce ne trebuie, iar eu şi sora mea  trebuie să fim cuminţi şi să nu îl supărăm. Mi-aş fi dorit să joc un fotbal cu tata sau să îl văd câteodată la serbările şcolare. În timp am renunţat să îmi mai doresc asta. Astăzi, când eu sunt părinte, mă gândesc la tata ca la un om pe care nu-l cunosc cu adevărat, despre care îmi place să ştiu că este bine, dar căruia nu îi simt lipsa. De la el am învăţat că trebuie să îmi <întreţin> familia, dar nu am învăţat să mă joc cu fiul meu, să îl laud şi să îi spun că sunt mândru de el, să îmi fac timp pentru el. Aş vrea să ştiu că, atunci când nu sunt lângă el, copilul meu îmi simte lipsa”.