Gabriel Cotabiţă: „Numai pentru o femeie aş fi putut să mă las de muzică“

Revista Felicia va ofera:

RSS

Alte rss-uri

Miss Bucuresti

Antena3

Romantic FM

GOOD FOOD

Defecte... benefice

Zilele acestea am trecut prin diverse schimbări, ajungând la concluzia că viaţa trece pe lângă noi şi, oricât dorim să oprim timpul, nu o putem face. Suntem într-o călătorie şi cei mai mulţi dintre noi aşteptăm trenul care să ne ducă spre tărâmuri mai bune. Nu realizăm că, de fapt, acesta este locul în care trebuie să creştem spiritual, dar să punem în evidenţă şi acele trăsături ce ni se par, la prima vedere, mai superficială, ce-i drept, defecte.

in Editorial pe 11 Noiembrie 2011, 10:04 2 Comentarii Tipareste

Importantă este atitudinea pe care o avem în fiecare zi faţă de viaţă, faţă de oamenii din jurul nostru şi, desigur, poate în primul rând faţă de noi înşine. O atitudine pozitivă, încercarea de a vedea partea bună şi folositoare a unor defecte şi a le transforma în calităţi, a atrage lucruri pozitive în viaţa noastră.
În acest sens, aş da spre exemplificare „Povestea vasului crăpat”, o istorioară chinezească veche, plină de înţelepciune, care aduce o perspectivă nouă asupra defectelor pe care considerăm că le avem fiecare dintre noi.
„O femeie bătrână din China avea două vase mari, pe care le purta ca pe o cobiliţă în ficare zi la izvor pentru a aduce apă. Un vas era crăpat, pe când celălalt era perfect. La sfârşitul lungului drum ce ducea de la izvor până acasă, vasul crăpat ajungea plin doar pe jumătate. Timp de doi ani, asta se întâmpla zilnic: femeia aducea doar un vas şi jumătate de apă. Bineînţeles, vasul bun era mândru, dar bietului vas crăpat îi era rusine cu imperfecþiunea sa. La un moment dat, vasul spart i-a spus femeii că se simte ruşinat pentru acest defect. Bătrâna a zâmbit şi i-a spus: Ai observat că pe partea ta a drumului sunt flori, dar pe cealaltă, nu? Şi asta pentru că am ştiut defectul tău şi am plantat seminţe de flori pe partea ta a potecii, şi, în fiecare zi, în timp ce ne întoarcem, tu le uzi. De doi ani culeg aceste flori şi înfrumuseţez casa cu ele. Dacă nu ai fi fost aşa, n-ar mai exista aceste frumuseţi.”
Iată deci că nu există defecte, ci doar contexte care nu ne pun în valoare calităţile.

Ti-a placut acest articol? Aboneaza-te la newsletter si saptamanal te vom tine la curent cu cele mai importante informatii!

Comentarii (2)

Scris de Edith pe 19.11.2011 la 07:53

Multumesc pentru aceasta "Poveste a vasului crapat". Ma ajuta sa ma accept pe mine, pe cei dragi mie si o voi povesti tuturor celor care nu se iubesc pentru ca se considera imperfecti. O zi minunata sa aveti! Va multumesc, Edith

Scris de carina pe 11.11.2011 la 12:42

Buna . Multa intelepciune in poveste! In spatele unui chip comun sau imperfect se ascunde un suflet frumos, generos si deschis.Realitatea este cruda!