Larisa Popa, Miss Universe România: “Mă strigau România şi asta m-a onorat”

Miss Universe România 2011 intră zâmbind în redacţie, ne salută şi ne întreabă dacă putem începe şedinţa foto. A ajuns cu 10 minute mai devreme, îşi cară singură umeraşele cu haine, e politicoasă cu toată lumea, modestă şi de o eleganţă înnăscută ce însoţeşte adevărata nobleţe. Este regină pentru un an, dar, la cum se prezintă lucrurile, Larisa pare să fi avut dintotdeauna sânge albastru.
Totuşi, vine din Slatina, dintr-o familie destrămată (“să nu crezi că sufăr pentru faptul că tatăl meu nu m-a mai căutat de ani de zile. M-am detaşat, fiindcă mama e toată familia de care am nevoie.”).
S-a întors recent de la Sao Paolo, unde a avut loc finala internaţională Miss Universe. Pentru distincţia ei şi pentru ţinutele purtate, create de Anca Maxim, a primit premiul pentru eleganţă şi, chiar dacă nu a intrat în primele 16 finaliste, aşa cum îşi dorea, nu înseamnă că se bucură mai puţin de reuşita ei.
Timp de un an va fi ambasadoarea Fundaţiei Blue Heron, care oferă burse valoroase copiilor defavorizaţi. Munca ei la fundaţie va începe odată cu balul caritabil de Valentine’s Day, evenimentul anual de strângere de fonduri organizat de Fundaţia Blue Heron în beneficiul programului de burse universitare destinat tinerilor merituoşi, fără posibilităţi materiale, orfani sau abandonaţi, care urmează studii academice. Larisa va deschide balul, dând tonul la dansul debutanţilor, iar când partea glamour se va încheia, va pleca în caravană prin ţară, împreună cu Ştefania Magidson, preşedintele fundaţiei, pentru a căuta posibili candidaţi pentru burse.

“Mi-am dorit să fac mai mult decât să pozez”

Titlul de Miss Universe România vine cu privilegii, dar şi cu multe obligaţii. Tocmai această parte o bucură cel mai mult, pentru că îi dă şansă să ajute oameni - “iar aceasta este o oportunitate la care am visat”, mărturiseşte Larisa.
Prima ocazie de a-şi îndeplini misiunea caritabilă a venit chiar din oraşul natal, unde a fost invitată să prezideze o cină alături de oamenii de afaceri locali, la care tacâmul a fost 1.000 euro. A fost o iniţiativă a Primăriei din Slatina şi a televiziunii locale, iar banii câştigaţi din aceste eveniment şi din alte acţiuni aflate în desfăşurare merg în totalitate către operaţia unui profesor de fizică, Ion Petrică, de la cel mai bun colegiu naţional din Slatina. Este vorba despre un profesor dedicat, care a pregătit zeci de olimpici, deşi avea un handicap sever, o tumoră la ochiul stâng, şi care acum este în pericol de a-şi pierde vederea şi la ochiul drept. Proiectul se numeşte “Dă viaţă unui dascăl”. “M-am simţit onorată să pot face ceva pentru dumnealui”, spune Larisa Popa, care speră că va reuşi să strângă toată suma la timp şi că va avea acelaşi succes şi cu următoarele cazuri, care au fost semnalate deja pe site-ul organizaţiei Miss Universe România. “Este un proiect nou şi mă bucur să fiu o parte a acestei iniţiative frumoase. Mi-am dorit să fac mai mult decât să prezidez evenimente sau să pozez pentru cataloage.”
Simplitatea, spune ea, este cheia succesului ei. “Atât timp cât eşti o persoană simplă, cu picioarele pe pământ, şi îţi doreşti foarte mult să reuşeşti ceva, eu cred că îţi poţi îndeplini toate visele. Acesta este cel mai important concurs de miss, cea mai importantă coroană. În Sao Paolo, unde am stat într-un cantonament de trei săptămâni înainte de marea finală, am învăţat cu adevărat ce înseamnă să fii responsabil, să ştii că de tine depinde reuşita unei întregi echipe, că neatenţia sau slăbiciunea ta pot distruge un show pentru care s-a muncit timp enorm. Am înţeles ce înseamnă să-ţi reprezinţi ţara şi că de fapt facem asta în fiecare clipă, oriunde am fi. Mă strigau România şi asta m-a onorat.”

“Dacă îţi doreşti cu adevărat ceva, este imposibil să nu reuşeşti”
Larisa are o poveste unică în istoria concursului la noi, istorie care se întinde pe 80 de ani. Ea a participat şi în 2010, a ieşit în primele 10, dar nu a ajuns pe podium. În loc să lase cuprinsă de dezamăgirea înfrângerii, cum ar fi făcut poate altele, a cerut înregistrările în care apărea şi a început să îşi studieze greşelile. “Am început să lucrez la mişcarea scenică, să mă documentez despre ce înseamnă Miss Universe, să studiez unde am greşit şi cum ar fi trebuit să fac. Am aşteptat să apară pe site-ul organizaţiei Miss Universe România vestea că se deschid înscrierile şi mi-am depus din nou candidatura în 2011. Regulamentul concursului o permite, iar eu cred că, dacă îţi doreşti cu adevărat ceva, este imposibil să nu reuşeşti.”
S-a prezentat la concurs şi a reuşit.