Fundaţia “Mereu Aproape” ajută copiii sărmani să meargă la şcoală

Copiii din Moldova, regiune care a fost acoperită de ape în 2010, sunt în pericol de a rata începutul anului şcolar deoarece familiile din care provin nu-i pot susţine. Cei care ar trebui să meargă la şcoală în toamnă nu au hrană, haine şi nimic pregătit pentru şcoală. De aceea Fundaţia “Mereu Aproape” şi Fundaţia “Carrefour” au iniţiat o campanie care  vizează oferirea unui sprijin în alimente, dar şi în produse pentru şcoală, pentru a da o nouă şansă copiilor proveniţi din zonele sinistrate.
Din cauza lipsurilor (în principal a celor materiale şi financiare), aceşti copii nu beneficiază de minimul necesar începerii unui nou an şcolar. Statistici  recente  evidenţiază abandonul şcolar masiv în rândul acestor copii.

Ajută-ţi aproapele
Există însă în fiecare comunitate un potenţial de energie şi forţă care stă în spiritul civic şi în spiritul samaritean. E adevărat că în atmosfera actuală din România, de confuzie a valorilor şi de “rătăcire” din punct de vedere moral, aceste concepte nu se mai regăsesc decât în mică măsură în opţiunile de viaţă ale românilor, voluntariatul, mâna de ajutor acordată aproapelui sau celui în nevoie fiind acţiuni din ce în ce mai rare.
Rezonând cu această  idee, aceea de a reînvia spiritul de comunitate şi de a pune în valoare potenţialul de civism existent, Fundaţia „Mereu Aproape” susţinută de Fundaţia „Carrefour” şi Carrefour România au pus la dispoziţie, în luna august, dar vor continua şi în toată luna septembrie, toate resursele de care dispun în vederea conştientizării şi sensibilizării opiniei publice asupra problemelor comunităţilor urbane şi rurale din România. Concret, vor ajuta la început de an şcolar 2011 aproximativ 1.450 de copii din clasele I-IV, proveniţi din peste 50 de şcoli din judeţele Suceava, Botoşani, Neamţ, Bacău, Iaşi şi Vaslui, oferindu-le alimente, rechizite, articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte, toate noi.

Multe poveşti şi multe vise...

David din Horodnicu de Sus, judeţul Suceava, mai are 12 fraţi - este destulă hărmălaie când îşi face temele, dar şi le face cu conştiinciozitate. Paula, de numai 8 ani, îşi ajută mama la treburile casnice, iar frăţiorii ei fac treburile pe care ar fi trebuit să le facă tatăl care i-a părăsit. Tatăl lui Gheorghiţă colectează gunoaie şi astfel  asigură un venit, mic este adevărat, pentru cei 5 copii ai săi.
În Udeşti (Suceava) am întâlnit părinţi care nu mai credeau în beneficiile şcolii, dar şi părinţi care fac sacrificii mari pentru a se bucura apoi, la final de an şcolar, de coroniţa de premiant a copiilor lor.
În Dolhasca am cunoscut o mamă care îşi hrănea copiii mulţumită roadelor micii grădini din spatele casei şi a ploii care a lăsat să crească şi ciuperci în pădure. Aceşti copii parcurg pe jos zilnic 4 km dus-întors pentru a ajunge la şcoală, iar asta din cauză că autobuzul şcolii se mai strică, iar părinţii nu-şi mai permit să strângă bani să-l repare.
În Dorohoi ne-am întâlnit cu unele familii cărora Fundaţia “Mereu Aproape” le-a construit anul trecut case noi. Aceste familii încearcă să uite nenorocirile din 2010. Chiar dacă Florin şi-a pierdut fratele în inundaţii, iar părinţii au o situaţie materială foarte grea, el are rezultate bune la învăţătură. Lăcrămioara şi Nicoleta, sub oblăduirea bunicuţei care le creşte după ce au fost părăsite de mama lor, sunt două gemene frumoase, cuminţi şi cu rezultate bune la şcoală.
În Pomârla am văzut mulţi copii trişti, poate prea mulţi - patru surori crescute cu drag, dar numai de tată.
În Sendriceni, Ciprian ne-a mărturisit visul său de a ajunge vânzător. De orice, numai vânzător să fie. În Cândeşti am întâlnit mulţi “bobocei” care aşteptau cu nerăbdare să înceapă anul şcolar.
Florentina Asaftei din Pomârla visează la... bigudiuri. I se alătură şi Vasilica şi Alexandra, verişoarele ei. Angela  Zgimbău din Sendriceni ar vrea să audă muzica frunzelor, vocea mamei. Dar pentru asta are nevoie de o proteză auditivă. Paula Chiriaş  din Horodnicu de Sus visează la o jucărie. Oricare, oricât de mică, numai să fie nouă şi să fie a ei. Ana Maria Farcaşi şi cei doi fraţi ai ei visează să ajungă la şcoală. Cu bicicleta, căci drumul e lung şi mama nu le poate face pe toate. De încălţări... ce să mai vorbim?! Le poartă toţi, de la un frate la altul, iar vara merg în picioarele goale. E mai ieftin... şi-apoi nu riscă să strice “bunătate de încălţări” la joacă. Nu contează că din toamnă s-ar putea să nu le mai vină...

Zâmbete de îngeri
Copilăria nu le-a şters încă de pe chip zâmbetul de ÎNGER. Ştiu încă să se bucure de soare, de vară, de jocul printre pietrele şi praful din satele în care locuiesc, sate uitate parcă şi de Dumnezu. Dar mai au speranţe. Greul, nevoile, sărăcia nu au reuşit încă să zdrobească puritatea sufletului lor de copii sărmani. Ca fiecare copil, visează la mai bine, la lucruri care pentru noi adulţii par mărunte, dar pentru ei sunt “mai mult decât un capăt de ţară”. Sunt visele lor, vise care pot deveni realitate.
Şi... toţi vor să meargă la şcoală! Un lucru le e tuturor foarte clar: “Apoi, dacă om merge la şcoală, om scăpa de sărăcie”.
Detalii pe www.fundatiamereuaproape.ro