Unii caută perfecţiunea în anumite domenii în care vor să atingă nivelul de performanţă, dar alţii caută perfecţiunea în toate aspectele vieţii. O caută în legătură cu propria persoană sau pretind perfecţiunea din partea celor cu care intră în contact. Se ştie că nu există lucru perfect. Astfel, dacă vei căuta mereu ca totul să fie perfect, vei fi frustrat, stresat, dezamăgit şi poate chiar deprimat. Acest lucru nu te va ajuta, ci chiar îţi va pune „beţe în roate”. Te vei autosabota. Uneori perfecţionismul te poate duce la amânarea exagerată a sarcinilor, aşteptând „momentul perfect” pentru a face ceva. Vei fi atât de preocupat să atingi perfecţiunea încât nu te vei mai raporta adecvat la sarcină.
Teama de a nu greşi te poate face să verifici de foarte multe ori fiecare pas al acţiunii tale, blocându-te pe anumite detalii pe care te încăpăţânezi să le realizezi perfect. Astfel, vei pierde mult timp şi vei întârzia trecerea la următorul pas. Uneori vei renunţa la ceea ce ai început doar pentru că nu-ţi iese perfect.
În concluzie, perfecţionismul este ineficient, neproductiv şi provoacă sentimente de inutilitate, vinovăţie, tristeţe, furie, dezamăgire etc.

Perfecţioniştii sunt foarte greu de mulţumit


Asemenea oameni au aşteptări nerealiste de la propria persoană, de la ceilalţi şi de la viaţă în general, îşi fixează scopuri ireale.
De multe ori, perfecţionismul este insuflat din copilărie, de părinţi autoritari care oferă dragoste şi atenţie copiilor doar ca recompensă pentru lucrurile făcute foarte bine şi îi pedepsesc dacă lucrurile nu sunt făcute aşa cum îşi doresc. Copilul primeşte astfel un mesaj de genul „eşti iubit şi acceptat doar dacă eşti perfect sau dacă faci totul perfect.” El devine perfecţionist de teama de a nu dezamăgi, de a nu fi respins de cei din jur, deci din dorinţa de a fi apreciat, remarcat. Aşadar, ca părinţi, perfecţioniştii vor fi foarte autoritari şi vor vrea să aibă copii perfecţi.
Pentru că perfecţioniştii au aşteptări foarte mari de la cei pe care vor să-i determine să trăiască aproape de ideal, când îşi caută partener, aşteaptă „persoana perfectă” (Făt-Frumos sau Ileana Cosânzeana) şi riscă astfel să rămână singuri, deoarece nimeni nu este perfect.
Perfecţionismul este alimentat în mediile care promovează competiţia, unde se pune mare preţ pe statutul social şi pe părerea celorlalţi. Este des întâlnit în mediile organizaţionale unde competiţia este foarte mare şi oamenii sunt apreciaţi prin prisma succesului pe care îl au.

Când trebuie să iei măsuri
Este absolut normal să fii conştiincios şi să vrei să-ţi îndeplineşti sarcinile cât mai bine sau să fii ambiţios, să ai aspiraţii înalte şi să vrei să străluceşti în anumite domenii. Dar specialiştii spun că ar trebui să iei măsuri dacă:
regreţi lucruri lipsite de importanţă, din trecut, care nu au ieşit aşa cum ai fi vrut
critici frecvent şi dai mereu vina pe alţii
îţi faci foarte multe griji pentru posibilele greşeli din viitor şi nu crezi în reuşita ta
nu te bucuri de ceea ce faci pentru că te frământă teama de a nu greşi
cauţi perfecţiunea în toate domeniile: slujba perfectă, partenerul perfect, copiii perfecţi, casa perfectă etc. Vrei să fii cel mai bun şi să nu greşeşti niciodată.

Cum să... nu fii perfect

De obicei, perfecţioniştii nu acceptă că ar avea o problemă sau că ar trebui să se schimbe. Însă, dacă te recunoşti în descriere şi vrei să faci ceva pentru a scăpa de această problemă, ia în calcul următoarele sugestii ale specialiştilor:
Fixează-ţi scopuri realiste, în acord cu posibilităţile. Nu confunda scopurile înalte cu scopurile ireale şi dorinţa de a face performanţă cu dorinţa de a fi perfect. Dacă ţi-ai fixat un scop prea înalt, pe care nu-l poţi atinge, fii flexibil şi adaptează-te situaţiei.
Nu te învinovăţi pentru greşelile pe care le faci şi acceptă imperfecţiunile tale, ca şi pe ale celor din jur. Nu poţi fi bun la toate. Acceptă-te aşa cum eşti.
Bucură-te de succese, oricât de mici ar fi acestea.
Ţine cont de faptul că omul e supus greşelii şi că greşeala reprezintă o ocazie de a învăţa.
Concentrează-te pe ceea ce este necesar şi esenţial. Fixează-ţi termene limită.
Nu este o catastrofă să greşeşti.
Identifică-ţi credinţele iraţionale şi analizează-le cu atenţie.
Găseşte-ţi echilibrul. Încearcă să evoluezi, dar cu paşi mici.


Perfecţionismul este o sursă de stres şi s-a dovedit ştiinţific că perfecţioniştii sunt mult mai stresaţi decât cei cu scopuri obişnuite.