Poveste cu elefanţi şi orhidee

“Ferma Lin”, de fapt un complex de 5 zone construite pe o suprafaţă de 3 hectare, a fost începută de primii emigranţi ai familiei veniţi din China continentală.. Familia Lin făcea parte din nobilimea imperială şi era condusă de generalul Lin Wen-cha, un ofiţer cu multă autoritate. Aşezându-se în Wufeng, generalul a decis construirea unei reşedinţe aristocratice care să reflecte statutul social al familiei, apartenenţa la clasa militară şi dreptul la cele mai înalte privilegii, aceasta cuprinzând nu mai puţin de 108 camere şi 5 curţi interioare. La final, complexul se grupa în jurul a două zone construite, Casa de Sus şi Casa de Jos şi o grădină, azi printre cele mai renumite grădini din Taipei.
Casa de Sus avea mai multe corpuri separate sau legate prin treceri şerpuite şi pasaje de acces neaşteptate: Apartamentul Oglinda de Hibiscus, Turnul parfumurilor, Casa nouă şi Orhideea hrănitoare, în care erau găzduiţi oaspeţii. Casa de Jos cuprindea Casa de iarbă, Garda Palatului şi Sala Marilor Flori, destinată banchetelor oficiale. Tot aici exista un teatru privat, cu scenă şi sală pentru spectatori.
Ansamblul Fermei Lin arată şi nivelul diferit de bogăţie al membrilor familiei. Unele case sunt simplu decorate la interior, ba chiar lipsite de mobilier, în contrast cu cele locuite de membrii proeminenţi. Existau peste 200 de servitori care locuiau tot în complex. Pe domeniu funcţiona şi o şcoală pentru copiii familiei Lin.
Toate aceste construcţii erau realizate din lemn şi cărămidă roşie arsă şi erau acoperite cu decoraţii rafinat sculptate şi pictate în stilul înflorit al dinastiei Qing. Acoperişurile în pantă ridicată se susţineau pe piloni din lemn, bogat incizaţi şi îmbrăcaţi în culori vii şi aur, uşile erau ornamentate în maniera pagodelor şi în încăperi se aflau paravane fine de mătase cu caligrafii delicate şi portrete oficiale de familie. Grădina era presărată cu podeţe minuscule, ochiuri de apă traversate de pietre cocoşate, copaci singulari, bănci discrete şi numeroase pavilioane şi turnuleţe. 
Istoria a tulburat de mai multe ori liniştea şi luxul familiei Lin şi a extraordinarei ei reşedinţe. Ocupaţia japoneză şi mai cu seamă preluarea casei în 1945 de către Republica Populară au dus la degradarea masivă a ansamblului. În 1984, guvernul a decis începerea restaurărilor acestui monument, aproape singurul prin amploare şi importanţă care poate deveni obiectiv turistic de acest gen în Taipei. Pentru echipa chemată să restaureze complexul se ridicau multe piedici, universitarilor de la National Taiwan University fiindu-le străin felul în care fusese lucrată tâmplăria, cum se îmbinaseră lemnele între ele, fără nut şi feder. Printr-un miracol, s-au descoperit într-unul dintre aticele caselor trei cutii prăfuite în care se păstrau negativele pe sticlă ale originalele planurilor. 
Deşi în 1999 un cutremur cu magnitudinea 7,6 a zguduit Taipeiul, năruind munca restauratorilor, iar guvernul decisese suspendarea lucrărilor, organizaţiile nonguvernamentale au făcut mari eforturi ca acestea să fie reluate, astfel încât până la sfârşitul acestui an Ferma Lin va fi deschisă publicului.
Aflată la doar o oră distanţă de Taipei cu trenul de mare viteză, reşedinţa va fi locuită în continuare de membrii familiei Lin. Totuşi numărul mare de turişti estimat de oficialităţi nu va tulbura pacea acestei vechi familii chineze. Turiştii vor putea vizita nestingheriţi reşedinţa restaurată, ştiind că undeva, în această proprietate extraordinară, locuiesc descendenţii unei familii care a făcut istorie, aşa cum o arată uriaşul panou cu fotografiile celor mai importanţi Lin, aflat la intrarea în complexul muzeal.