Anamaria Prodan: „Mă bazez numai pe mine şi nu aştept minuni“

Este cel mai cunoscută agent FIFA femeie din lume şi, de câteva luni, a devenit preşedintele executiv al Echipei FC Snagov. „Mi-am pus întrebarea câţi manageri femei sunt în fotbal şi răspunsul era niciunul, deci eu deschideam un drum. Dacă greşeam, nu exista un alt manager femeie cu care să fiu comparată şi mă redresam singură. Această meserie era tot ce îmi puteam dori. Eram unicat, aşa cum îmi place. Pentru meseria asta îţi trebuie cunoştinţe de drept, mulţi bani şi foarte multe relaţii. Cred că cei cu care lucrez au înţeles că sunt bună în ceea ce fac, fără să fur şi să păcălesc pe cineva“.

„Un an prin lume“
Părinţii mei au fost foarte duri, iar eu i-am moştenit. Chiar dacă îmi pup copiii toată ziua, programul lor şi disciplina sunt stricte. Nu vreau să fie nişte copii cocoloşiţi sau de bani gata care să nu fie capabili de nimic. Am fost învăţată să mă bazez numai pe mine şi să nu aştept minuni, să iau singură decizii, bune sau rele şi acelaşi lucru îi învăţ şi pe copiii mei“. A avut şi momente de teribilism. Lanţul părinţilor fiind prea scurt, a vrut să arate că are personalitate. „La 18 ani am plecat din ţară, fără ştirea nimănui. Un an am colindat prin lume. I-am furat banii mamei şi am plecat cu toţi prietenii la Balaton în Ungaria, unde ne-am distrat minunat. Când s-au terminat banii am plecat dintr-o ţară în alta. Aveam prieteni peste tot şi ştiam că nimeni nu mă poate atinge pentru că mama mă va ajuta la nevoie. Acesta e avantajul că m-am născut în familia mea“.

„Voiam să fiu eu însămi“
A studiat pianul, cântă muzică populară, dar era conştientă că, păşind pe urmele mamei, trebuia să fie mai bună. „Voiam să fac ceva care să nu aibă nicio legătură cu mama, să fiu eu însămi“. A lucrat la revista VIP, unde semna Anamaria Tănase, a jucat fotbal, fără ştirea mamei, la Inter Bucureşti, şi a înţeles că vrea să fie lider. „Am decis să termin Dreptul ca să îi fac pe plac tatălui meu, dar nu voiam să profesez. Am petrecut mult timp pe lângă Tică Puşcoci, naşul fetei mele Rebecca şi primul manager din România, care m-a ajutat să înţeleg că aceasta este meseria mea“.

Soţie şi mamă
A devenit mamă la 26 de ani. S-a căsătorit cu baschetbalistul Tiberiu Dumitrescu la câteva zile după ce l-a cunoscut. „Avem două fetiţe superbe, Rebecca şi Sarah, pe care le creştem împreună, chiar dacă suntem divorţaţi, cu sprijinul întregii familii. El avea afacerile lui, nu-i plăcea publicitatea şi nu aveam prea multe în comun. Îl respect enorm pentru că atât cât am fost împreună a fost un soţ exemplar, dar eu eram mai mereu în România cu transferurile, el era în America. După 13 ani în care ne-am făcut o viaţă în America, am luat hainele şi copiii, iar el a acceptat să vină cu noi în România. Am luat-o de la zero. Eram divorţaţi, dar timp de doi ani nimeni nu a ştiut. Am decis că, atunci când unul dintre noi va găsi pe altcineva, vom spune familiei. Ştiam că fiecare are perechea sa undeva în lume“.

„Vreau să-mi trăiesc propriile experienţe“
S-a recăsătorit cu fotbalistul Laurenţiu Reghecampf în 2008, după o relaţie începută în urmă cu 13 ani şi neterminată. „Dacă laşi lucruri făcute pe jumătate, eşti obligat, la un moment dat, să te întorci şi să le duci la bun sfârşit!”
Viaţa i-a adus împreună după 13 ani în care nu-şi mai vorbiseră deloc. Împreună au un fiu de trei ani, Laurenţiu jr., care este vedeta familiei. Decizia de a se căsători cu Laurenţiu a durat preţ de o discuţie telefonică. „M-a sunat, m-a întrebat ce fac, i-am spus că am divorţat, mi-a spus că şi el va divorţa şi m-a întrebat dacă vreau să fim împreună. În acel moment am ştiut că el este jumătatea mea. A fost destul de şocant pentru mama, pe care aşa am ţinut-o mereu: când am plecat în America, când m-am întors... că mă mărit a aflat cu o zi înainte. Îmi place să iau decizii fără influenţe din jur. Vreau să-mi trăiesc propriile experienţe“.

„Niciodată nu m-am temut că, intrând în fotbal, nu mă voi descurca, că intru într-o lume a bărbaţilor sau că nu voi fi luată în serios.”