„O Garbo mai ceva decât Garbo”

Madame Gres, născută Germaine Emilie Krebs, în 1903, a vrut să devină sculptor. Şi dacă nu a devenit cu adevărat un sculptor în piatră, a ajuns în schimb un sculptor în materiale pentru rochii. Şi-a legat numele de un stil aparte, sculptural prin excelenţă, străin de tendinţele modei, dar care a adus un plus de frumuseţe corpului feminin.
Istoria costumului vorbeşte despre 1.000 de ani în care  femeile erau îmbrăcate cu  fustă lungă şi bluză, chiar dacă forma acestora varia în funcţie de ţară, climat şi epocă. Pe la începutul secolului XX, designerul spaniol Fortuny a inventat rochia plisată după modelul tunicilor antice greceşti. Madame Gres a mers mai departe: ea a luat metraje de material, le-a tăiat biai, apoi a plisat materialul astfel încât corpul a apărut înfăşurat asemeni unei coloane acoperite cu muluri. Pentru un pliseu de doar 2 cm designerul folosea 2,8 m de material, de exemplu.
De-a lungul carierei, Gres a întâmpinat multe piedici. La început a semnat sub un nume, Alix, pe care mai târziu l-a abandonat în favoarea numelui preluat de la soţ: Gres. În timpul Celui de-al Doilea Război Mondial, atelierele i-au fost închise, iar în anii postbelici a avut de înfruntat concurenţa sufocantă a producţiei de masă. Madame Gres nu numai că şi-a tratat clientela ca individualităţi, dar toate rochiile erau croite şi executate de ea însăşi. Tehnica elaborată a pliseurilor sculpturale nu putea fi executată cu ajutorul maşinilor aşa încât Gres trebuia să lucreze cu minuţie, de mână, fiecare părticică a rochiilor.
Rafinamentul creaţiilor ei a avut multe admiratoare. Barbara Streisand a fost una dintre susţinătoarele acerbe ale creaţiilor cu iz etnic, purtând caftane şi poncho semnate Madame Gres. Marlene Dietrich şi Jacqueline Onassis, Anne Hathaway şi Natalie Portman au fost şi ele clientele casei Gres.
Deşi nu se poate spune despre Gres că a revoluţionat istoria designului de modă precum au făcut-o Chanel sau Dior, totuşi inovaţiile în domeniul tehnicii pliseului au fost atât de importante încât creatoarea a primit în 1976 premiul Degetarul de aur. „Perfecţiunea este ţinta mea. Pentru ca o rochie să supravieţuiască dintr-o eră în alta, trebuie să fie înzestrată cu o extraordinară puritate”, declara Madame de Gres, chemată să realizeze costumele de teatru pentru „Războiul Troiei nu va mai avea loc”, piesa suprarealistă a lui  Jean Giraudoux.
Înşelată de asociaţi mai pricepuţi în afaceri, Madame Gres s-a retras din modă în 1988. A decedat într-o casă de sănătate în 1993. Specialiştii consideră că ea a redat femeilor feminitatea pentru că acestea au fost „îmbrăcate de o femeie care cunoştea şi a înţeles perfect trupul femeii.”