Licitaţii de vară (II)

În film, personajele principale îl vizitează pe unchiul Monthy în locuinţa lui din Londra pentru a obţine cheile unei case de vacanţă. Unchiul Monthy este un homosexual  fascinant, care locuieşte în West House, din Glebe Place nr. 35, un adevărat   “landmark” în istoria arhitecturii engleze din secolul al XIX-lea, când sub creionul lui Philip Webb, părintele mişcării Art and Crafts, a fost construit acest exemplu de „eclectism domestic vernacular”. Filmările care s-au realizat în West House au avut ca obiectiv restaurarea unui interior de epocă, acela creat de Webb şi prerafaeliţii englezi, iar această misiune a putut fi dusă la bun sfârşit datorită pieselor aflate în colecţia profesorului Bernard Nevill.
Şi acest profesor are o istorie însemnată. Profesor de artă la Royal College, a fost în acelaşi timp creatorul şi conducătorul unor importante colecţii de textile din întreaga lume, a semnat scenografia unor spectacole de operă şi musicaluri londoneze, a redecorat interioarele din Eastnor Castle Herefordshire şi multe altele.
Colecţionar împătimit, Bernard Nevill a strâns de-a lungul anilor uluitoare piese de mobilier şi textile de epocă, reuşind să adune un ansamblu de obiecte fără de care cinematografia ori muzeele precum Victoria and Albert Museum nu ar putea înfăţişa în filmele şi expoziţiile lor autenticul.
În 31 iulie, casa de licitaţii Christie's scoate la vânzare colecţia profesorului Bernard Nevill constituită din 277 de loturi, estimată la 200.000 lire. Dintre acestea, câteva piese au putut fi văzute în „Withnail& I: Portretul unui gentelman”, cu redingota roşie şi cravată albă, autorul fiind un artist din cercul pictorului  Jonathan Richardson (1665-1745), un birou victorian din lemn de mahon, o pereche de statuete italieneşti din alabastru datând de la începutul secolului al XIX-lea, un dulap din mahon în stilul victorian timpuriu din cel de-al doilea sfert al aceluiaşi secol al XIX, un grup de trei scări din pin, şi ele tot în stil victorian, „Portretul Dianei Cecil, contesă de Oxford”, în rochie albă de mătase, şal albastru, cercei din perle, ţinând în mână o floare, atribuit lui Sir Anthony Van Dyck, şi o urnă pentru grădină din fontă în stilul George al III-lea datând din ultima parte a secolului XIX, începutul celui de al XX-lea.
Lor li se adaugă alte „rarităţi” precum un răcitor de vinuri fabricat din lemn de mahon, un stativ pentru rachete de tenis, având caracteristicile stilului edwardian, ori o cutie de rezonanţa prin care erau chemaţi servitorii. 
Toate aceste obiecte care au aparţinut profesorului Bernard Nevill au fost păstrate până de curând în West House. Nevill a cumpărat casa la mai bine de 100 de ani de la construcţia ei şi şi-a petrecut mai bine de trei decenii mobilând-o aşa cum a fost ea odată. Imaginea casei aşezate în Chelsea, între Tamisa şi King's Road, a ilustrat numere din reviste ca „Vogue”, „Tatler”, „House and Garden” etc.