Ovidiu Brăiloiu: „Trăim prea puţin pentru a face experimente politice”

Pe lângă acumulările concretizate în studii şi diplome, Ovidiu Brăiloiu se mândreşte cu numeroase realizări aşteptate de concetăţenii săi: locuinţe, reabilitarea şcolilor şi grădiniţelor, parcuri, iluminatul public, asfaltări, aşezăminte sociale, repararea falezelor din Eforie Sud, modernizarea casei de cultură, sală de sport în Eforie Nord, salubrizarea oraşului, ajutorarea persoanelor cu venituri reduse. „În sistemul actual este dificil să duci la bun sfârşit tot ce ţi-ai propus. Factori de natură politică sau administrativă determină întârzieri sau abandonarea unor proiecte. Nu putem vorbi de autonomie reală la nivelul administraţiei locale. Administraţia centrală ne încarcă cu obligaţii şi responsabilităţi, dar nu şi cu fonduri necesare. Doresc să finalizez construirea a 240 de apartamente pentru cazurile sociale şi tineri, să construim o casă de cultură modernă şi să finalizez proiectele începute“.

„Politica - o posibilitate de a schimba ceva“

În copilărie îşi dorea să devină haiduc, inspirat de filmele despre haiducii lui Şapte Cai sau ceva care să îi asigure un grad mare de libertate şi de cunoaştere. „Mă vedeam explorator, călătorind prin lume. Îmi plăceau geografia şi istoria şi citeam mult pe tema asta.” A devenit inginer, dar a rămas cu plăcerea de a călători şi de a descoperi locuri noi, de a cunoaşte oameni şi obiceiuri. Implicarea în viaţa socială a început în copilărie. Ca pionier şi UTC-ist, se implica în diverse activităţi pentru a interacţiona cu ceilalţi. „Revoluţia m-a prins student la Bucureşti, iar în perioada anilor ‘90 participam la manifestările de stradă şi vedeam în politică posibilitatea de a schimba ceea ce merge rău în viaţa noastră. Trăim prea puţin ca să facem experimente politice pe spatele oamenilor. 1989-2000 a fost o perioadă de tatonare şi de cochetare cu politica. În 2000 am candidat pentru postul de primar la Eforie şi m-am situat pe o poziţie care îmi dădea încrederea de a continua.”

Funcţia de primar, o şcoală complexă

Funcţia de primar a fost o provocare ce se potrivea cu ideile sale despre politică şi o treaptă de evoluţie în administraţia publică. „Era cealaltă parte a baricadei pe care mă aflasem până atunci. Voiam să schimb tot ce consideram că nu merge bine, însă am constatat că rezistenţa la schimbare nu este doar mare, ci şi agresivă din partea unora din sistem. Merită totuşi luptat pentru idei al căror rezultat va fi „un pic mai bine pentru viaţa noastră”. Este o şcoală complexă, dură, care îţi aduce însă satisfacţii profesionale. Ai ocazia să cunoşti ambele feţe ale problemei. Chiar dacă primarul a cam luat locul vinovatului de serviciu, consider că un primar are un atu în faţa politicienilor care nu au trecut prin această etapă.”

„Rezolvarea problemelor cere timp”

Programul de 12 şi chiar 16 ore pe zi se împacă destul de greu cu viaţa de familie. „Aştept cu nerăbdare weekend-ul pentru că programul este mai lejer şi pot sta mai mult cu familia. Nu e o funcţie compatibilă cu o viaţă de familie normală. Sistemul te devorează. Primarul este asimilat cu o moaşă comunală care răspunde de tot ce merge rău, iar când face treabă se spune că e normal pentru că de-aia e primar. Rezolvarea problemelor cere timp, iar timpul necesar la serviciu îţi răpeşte din viaţa de familie. Tot timpul sunt pe fugă, dar cine doreşte acest post în actuala conjunctură trebuie să fie pregătit pentru astfel de privaţiuni.” Regretă timpul pe care nu îl poate petrece alături de fiicele sale Patricia (6 ani) şi Anastasia (1 an). “De multe ori ajung acasă când fetele deja au adormit şi îmi dau seama că am pierdut multe momente unice din viaţa lor. Asta mă supără. Noroc cu soţia mea, Otilia, care reuşeşte să suplinească absenţa mea. Îmi place să primesc musafiri, prieteni apropiaţi sau colaboratori şi să mă ocup de hooby-urile mele: colecţia de ceasuri vechi şi motorul meu, un Kawasaky Vulcan.”

„Viaţa e prea frumoasă...”

“Părinţii m-au învăţat să ajut oamenii cu probleme când am posibilitatea. Societatea se află într-o profundă criză morală şi educaţională. Puţini oameni sunt bineintenţionaţi sau dezinteresaţi. Accept sfaturile celor cu experienţă, discernământ şi nepătimaşi. Ca şi în fotbal, se pune prea multă patimă şi interes personal în politică. Un lucru îmi este clar: viaţa e prea frumoasă şi prea scurtă ca să o trăim în tensiune şi intoleranţă. Zâmbim prea puţin. Dezorientarea şi apatia oamenilor pot fi un indicator al performanţei guvernanţilor. Vedem prea mult partea goală a paharului şi nu ne bucurăm îndeajuns de cea plină. De aceea merită să luptăm ca să schimbăm lucrurile, măcar pentru cei ce vin după noi.”