Cum procedăm în relaţia cu partenerul de viaţă
Pentru a refuza ceva şi a nu crea o situaţie neplăcută este nevoie să cunoaştem unele reguli simple de comunicare, raportate bineînţeles la circumstnţe şi mai ales la felul de a fi al persoanei pe care o refuzăm.
În viaţa de cuplu, situaţiile în care trebuie să spunem „nu” sunt foarte dese şi foarte diferite, în funcţie de cât de „vechi” este cuplul. Astfel, dacă se impune să refuzăm ceva partenerului regulile vor fi un pic diferite în raport cu timpul care s-a scurs de când ne cunoaştem, care indică într-o oarecare măsură şi cât de bine ne cunoaştem.

La începutul relaţiei  
Într-o relaţie aflată la început, când sentimentul de dragoste este foarte puternic, puţini sunt afectaţi de refuzul direct şi prompt din partea unuia dintre parteneri. Cu toate acestea, nu este deloc recomandat să spunem celui care ne iubeşte un „nu” foarte prompt fără a explica detaliat motivul concret pentru care refuzăm ceva. Nu este nevoie să ne alegem vorbele pentru a-i explica, ci doar să-l facem să înţeleagă foarte bine toată logica refuzului. Explicaţia trebuie însoţită obligatoriu de tandreţe şi comunicare prin privire sinceră.
În cazul unei relaţii în care dragostea nu este foarte fierbinte, de asemenea, trebuie explicat motivul refuzului, dar în acest caz argumentele trebuie să fie perfect logice. Trucurile de tandreţe şi încrcarea de a-l face pe partenerul de viaţă să înţeleagă ce simţim noi sunt mai puţin importante decât explicaţia pur raţională a motivelor refuzului. Exemplele inventate sau reale care-l pot face să înţeleagă mai bine motivul refuzului sunt foarte bine venite. Trebuie evitat totuşi să dăm impresia că refuzăm foarte multe din ceea ce el ne propune. Nicidată nu trebuie date aceleaşi argumente pentru mai multe situaţii de refuz.

Primul an al relaţiei de cuplu
 
Dacă  au trecut cel puţin 10-12 luni de relaţie, lucrurile se schimbă puţin în ceea ce priveşte reacţia la refuz. Psihologia modernă a dovedit fapul că după un an, un an jumătate de la prima întâlnire pentu 80% din femei şi 91% din bărbaţi acceptul refuzului devine o reală problemă. Acesta este şi unul dintre motivele pentru care 67% din cupluri devin foarte instabile după aproximativ un an şi jumătate de relaţie. Dacă ne aflăm în această perioadă, este recomandat să evităm să spunem un „nu” prea agresiv, prea concret, indiferent de situaţie, fiind de preferat un refuz cât mai elegant. De exemplu, în loc să spunem „Nici vorbă”, „Ce-ai înebunit?”, “Doamne fereşte, nu...”, “Nici să nu te gândeşti!”, „Nici mort!”,”Da, da, s-o crezi tu”, ai putea spune: „Trebuie să ne gândim”, “Nu acum, crede-mă, nu e un moment foarte bun să...”, “Poate vorbim despre asta, dar…”, “Te-ar supăra dacă amânăm puţin?”.
Secretul este ca refuzul să nu lovească foarte direct, având în vedere faptul că relaţia de cuplu este extrem de instabilă în această perioadă.

Cuplul mai vechi de un an
Dacă am depăşit cu bine perioada anterior menţionată,  refuzul poate fi bine acceptat sau, dimpotrivă, foarte prost primit în funcţie de felul în care merge relaţia, dar şi de felul de a fi al partenerului care de acum nu-şi mai poate ascunde foarte mult adevărata fire. Astfel, dacă relaţia nu este bazată pe transparenţă totală şi partenerul ne ascunde totuşi unele lucruri, refuzul îl va irita foarte mult. În acest caz, el este o fire mai independentă, deci dominantă, căreia trebuie să-i ţinem piept pentru a nu ajunge un fel de supus umil. Tocmai din acest motiv trebuie să ştim să-i spunem „nu” cu cel mai mare curaj. Nu este deloc nevoie de o atitudine agresivă evidentă, obraznică, atunci când îl refuzăm direct. Trebuie doar să înţeleagă faptul că un „nu” spus, rămâne „nu”. Un partener care are atitudine de „şef” nu trebuie lăsat decât foarte rar să ne transforme tendinţa noastră de a refuza ceva într-o acceptare.
În situaţia în care nu este o fire dominantă, refuzul foarte prompt îl poate afecta în mod nefavorabil. Este de preferat să nu-l refuzăm în mod prea direct. Comunicarea faţă în faţă, ca între doi prieteni vechi, este cea mai bună ocazie de a-i spune că nu suntem de acord cu ceva anume. Nu trebuie să căutăm motive absurde, ci doar să-l rugăm să înţeleagă motivele noastre pentru care refuzăm ceva. Dacă este o fire un pic mai distantă, dar nu dominantă, va trebui să începem argumentarea cu motivele pentru care spunem”nu”, încercând să-i dăm câteva exemple clare din care să înţeleagă de ce refuzăm. Dacă este o fire mai delicată, mai sensibilă, va trebui în primul rând să arătăm că ne pare rău că trebuie să refuzăm, subliniind faptul că putem face alte sacrificii mult mai mari pentru el şi îi putem dovedi dragostea în alt fel.