Andreea Raicu: „Viaţa la 30 de ani e minunată!”

Mărturiseşte că i-au plăcut toate proiectele în care a fost implicată. „Niciodată nu accept un proiect în care să nu cred sau care să nu mă facă fericită. E foarte important să crezi în ceea ce faci pentru ca rezultatul să fie bun.” Când avea câţiva anişori îşi dorea, ca orice copil, să devină doctor. Cu timpul şi-a dat seama că nu este cea mai potrivită meserie pentru ea. S-a simţit atrasă, în schimb, de meseria mamei sale, care era stewardesă. „De la un moment dat, când eram întrebată ce vreau să mă fac când voi fi mare, <stewardesă> era  singurul lucru pe care îl pomeneam. Mă uitam cu admiraţie la felul în care erau îmbrăcate atât mama, cât şi colegele ei. Îmi aduc aminte că pantofii cu toc erau preferaţii mei, iar faptul că meseria îi permitea să călătorească, să vadă toată lumea, mi se părea excepţional.”

„Munca în televiziune nu-ţi dă voie să te plictiseşti”

Acum munca în televiziune o face să se simtă împlinită, iar schimbările trebuie să fie bine motivate. „Sunt conservatoare şi nu-mi place să fac schimbări doar de dragul de a le face. Munca în televiziune nu-ţi dă voie să te plictiseşti. Întâlneşti mereu situaţii noi, oameni diferiţi... Îmi place ceea ce fac şi am avut parte de multe provocări profesionale.”
Printre provocările mai recente se numără rolul din serialul <Efect 30>. „Lunile pe care le-am petrecut învăţând şi filmând au meritat pe deplin tot efortul. Simt că am făcut un pas înainte, atât din punct de vedere profesional, cât şi ca împlinire personală. M-am adaptat repede şi bine noii experienţe şi, mai mult decât atât, mi-a plăcut munca pe platou, atmosfera, colegii. <Efect 30> tratează subiecte inspirate din viaţa Capitalei, probleme specifice femeilor de carieră din ţară. Nu este un serial despre modă, nici o copie după <Sex and The City>, ci mai degrabă o radiografie a societăţii în care trăim, făcută prin intermediul a patru prietene din medii familiare marelui public.”

Carnavalul de la Veneţia - diversitate şi creativitate

Un weekend petrecut la Veneţia, luna trecută, cu prilejul celebrului Carnaval, a fost o experienţă de neuitat pentru Andreea. „M-am transpus pentru câteva zile într-un alt secol. Paşii rapizi prin decorul veneţian te scot cu fiecare minut ce trece din lumea de zi cu zi şi te poartă într-una imaginară, de poveste. Cea mai frumoasă parte a Carnavalului însă este participarea miilor de oameni de pe străzi care, măcar o dată, pot fi toţi egali într-un amalgam de diversitate şi creativitate. Pentru câteva zile am intrat într-o poveste, într-o altă lume. Am uitat de realitatea noastră, am uitat de Andreea Raicu. Am fost altcineva. E minunat să poţi uita de tot, să te ascunzi sub masca personajului tău.”
Nu doar viaţa profesională, ci şi cea personală este importantă pentru ea. „Este important să diferenţiezi cele două aspecte. În ceea ce mă priveşte, ambele sunt foarte importante, dar având în vedere că sunt un Rac veritabil, familia va avea întotdeauna un rol special în viaţa mea.”

„Zilele mele nu seamănă una cu alta”

Timpul liber este dedicat prietenilor, familiei şi Mariei, fetiţa pe care Andreea a întâlnit-o la căminul Patriarhiei şi de care are grijă de aproape doi ani. „Ador să petrec cât mai mult timp acasă, să citesc, să-mi dedic cât mai mult timp şi, nu în ultimul rând, să călătoresc. Dar pentru că zilele mele nu seamănă una cu alta, întotdeauna am parte de momente frumoase.”
„Viaţa la 30 de ani e minunată!”, declară Andreea. „Ai o viziune diferită asupra lucrurilor. Eşti mai puternică, asumată, iar maturitatea la care ai ajuns te ajută să iei altfel deciziile. Din punctul meu de vedere, 30 de ani este vârsta la care începi să te simţi foarte bine în pielea ta.”
Andreea este mereu încrezătoare în forţele proprii şi mândră de realizările ei, al căror merit şi-l asumă în întregime. „Tot ceea ce am realizat a fost prin forţe proprii, fără ajutorul nimănui, ceea ce mă bucură şi îmi dă încredere în mine. Fiecare experienţă şi-a avut rostul bine determinat. Fie că au fost experienţe bune sau mai puţin bune, toate m-au ajutat să învăţ şi să mă dezvolt ca personalitate. Acestor momente fericite sau nefericite le datorez ceea ce sunt astăzi.”