Daniel Iordăchioaie: „Trebuie să ne cunoaştem calităţile, să ştim să le afişăm şi să le cizelăm”

CD-ul „Best Of Daniel Iordăchioaie” vine după o perioadă lungă de tăcere. „De 13 ani nu am mai scos niciun album şi îmi pare rău pentru că aş fi avut ce să spun în aceşti ani. Casele de producţie s-au orientat spre alte genuri şi, cum nu-mi plac conflictele, am decis să mă retrag eu. M-am reorientat către alte aspecte şi posibile laturi artistice ale personalităţii mele. Mare parte a publicului român ar trebui să se simtă jignit de faptul că nu a mai fost băgat în seamă şi nu i s-a mai oferit nimic din ce i-ar fi plăcut din cauză că interesul producătorilor de muzică din România este orientat doar spre anumite zone şi consideră că publicul tânăr nu ar mai fi interesat de muzica noastră”. În această vară Daniel Iordăchioaie şi-a dat licenţa în regie de film şi televiziune, iar Teatrul Naţional de Operetă i-a oferit posibilitatea să realizeze câteva evenimente ca regizor. „Prin urmare, am cu ce să mă ocup pentru că sunt băiat deştept”, conchide zâmbind. „Nu e o laudă, ci o constatare făcută de pe poziţia <grandomaniei necesare>, aceea care te ajută să te menţii deasupra noroaielor. Trebuie să ne dăm şi mari câteodată, dar cu bun-simţ, să ne cunoaştem calităţile, să ştim să le afişăm, să nu ne fie frică sau ruşine cu ele şi, dacă putem, să le cizelăm. Nu mă aşteptam, când am început să mă ocup de actele artistice, că la 40 de ani voi scoate un Best Of, dar iată că soarta are alte planuri”.

„E nevoie de bunăvoinţa prea multora”

Cântă la Teatrul <Toma Caragiu> din Ploieşti unde este angajat şi unde, se ştie deja, există nişte spectacole foarte frumoase. „Aşa au fost întotdeauna, încă de pe vremea când exista festivalul spectacolelor de revistă de la Constanţa, care se ţinea la fostul <Teatrul Fantasio>. Teatrul Majestic din cadrul Teatrului <Toma Caragiu> lua an de an o mulţime de premii. Acel festival nu mai există acum, iar premiile noastre rămân doar spectatorii care sunt încântaţi de fiecare dată”. O altă colaborare importantă este cea cu Teatrul Naţional de Operetă, începută odată cu proiectul „Romeo şi Julieta”. „Am fost cooptat în echipa de producţie a Teatrului de Operetă şi le mulţumesc că au avut încredere în mine. Mă ocup de evenimentele adiacente proiectului <Romeo şi Julieta>, organizez nişte sesiuni de autografe după fiecare spectacol, iar în perioada Festivalului Artelor Spectacolului Muzical, mă ocup de un workshop cu copiii - <Romeo şi Julieta junior>, unde încercăm să apropiem copiii de actul cultural. Este o acţiune bine venită pentru formarea lor pentru că le dezvoltă gustul şi bunul-simţ“. Mai spune că sunt mulţi artişti care cântă bine şi au posibilitatea să facă lucruri extraordinare. „Am făcut spectacole prin licee şi tot ce pot spune este că nu am mai avut un public atât de participant din perioada când eram eu de vârsta lor. Reascult de o vreme muzica anilor ‘80 şi descopăr cât este de frumoasă. Melodii frumoase, cu texte frumoase, pe care publicul nu le cunoaşte şi, evident, se ajunge în mod fals la concluzia că nu sunt nici agreate. Aristotel spunea că dacă o masă mare de oameni doreşte un lucru, atunci acel lucru devine posibil. Cred că în zilele noastre lucrul acesta nu mai e posibil. E nevoie de bunăvoinţa prea multor oameni pentru a duce la bun sfârşit un proiect”.

Salma, darul de Crăciun

„Probleme personale nu am, ci doar bucurii”, mai spune Daniel Iordăchioaie referindu-se la momentul aşteptat al naşterii fetiţei sale, Salma. Am un băiat minunat, Darius, de 9 ani, şi sper ca fetiţa să fie la fel. Apariţia acestui album se datorează, în mare măsură, soţiei mele, Nouria Nouri. Eu sunt o fire mai visătoare şi la mine toate întâmplările, pozitive sau negative, au dimensiuni mai mari. Când mă supăr, mă supăr mai mult, iar când mă bucur, de asemenea, mă bucur mai mult, motiv pentru care am nevoie pe lângă mine de un om mai cu picioarele pe pământ. Nouria este şi ea actriţă, acum lucrează la radio Itsy Bitsy FM, singurul radio pentru copii, şi m-a ajutat foarte mult. Ca dovadă că este un om extraordinar, iată ce cadou îmi face în preajma Sărbătorilor. Numele Salma, ca şi Darius, este un nume persan pentru că soţia mea este jumătate afgană, iar numele ei, Nouria, înseamnă <locul de unde vine lumina>. E un nume care i se potriveşte”.