Merişorul tratează afecţiunile căilor urinare

Fructele arbustului pitic se consumă proaspete sau prelucrate sub formă de suc, compot, gem şi ceaiuri. În scopuri terapeutice se folosesc frunzele, fructele şi mugurii de merişor. Se recoltează în lunile septembrie-octombrie, când conţinutul în substanţe active al plantei este maxim. Merişorul conţine arbutozidă, metilarbutozidă, flavonoizi, ericolină, acid chinic, săruri de magneziu, săruri ale acizilor organici, vitamina C şi alte vitamine, leucoantociani etc.

Propietăţi terapeutice

Merişoarele au acţiune bactericidă, diuretică, antiinflamatorie şi antiinfecţioasă şi sunt un dezinfectant urinar. Frunzele de merişor au acţiune antiinflamatorie, astringentă (datorită taninului), precum şi o slabă acţiune antidiabetică. Infuzia din frunze de merişor are acţiune diuretică şi dezinfectantă a căilor urinare. Datorită conţinutului în tanin, decoctul se poate folosi şi în tratamentul diareei şi al hemoragiilor. Decoctul din frunze se administrează ca diuretic şi antiseptic în tratamentul bolilor căilor urinare, îndeosebi în stări inflamatorii purulente (catar vezical, cistite, pieliţe, uretrite). Se recomandă, de asemenea, în gută, reumatism, litiază urinară urică. Nu se recomandă în timpul sarcinii.
Pentru incontinenţa urinară se foloseşte cu maximă eficienţă decoctul din frunze de merişor. În asemenea cazuri se face un amestec din fructe şi frunze de merişor, în care se adaugă două linguri de sunătoare. Acest amestec se fierbe 10 minute cu trei pahare de apă. Se beau câte trei pahare pe zi, începând cu ora 16.00 şi până înainte de culcare.
Fructele se consumă în stare proaspătă sau sub formă de sucuri, compoturi ori ceaiuri, fiind asociate tratării bolilor de rinichi şi în diaree.

Tratament cu ceai de merişor

Se pun două linguriţe de merişor uscat în 100 ml de apă rece. Se lasă timp de o oră la macerat, după care se strecoară. Frunzele de merişor se fierb în 100 ml de apă pentru 10 minute. Apoi se strecoară, lichidul rezultat se amestecă cu prima apă şi se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu. Se beau două căni pe zi, timp de zece zile. Tratamentul nu trebuie să dureze mai mult de zece zile deoarece produsul este iritant pentru nefron. Dacă pacientul are insuficienţă cardiacă sau renală, nu se adaugă bicarbonat de sodiu.
În general, pentru rinichi este bună o cură cu ceai din merişor, coada-calului şi urzici. Nu este contraindicat în timpul sarcinii!